povestire Prințesa și bobul de mazăre
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Basmul Printesa si bobul de mazăre scrisa de Hans Christian Andersen
A fost odată un print ce își dorea sa se insoare cu o printesa dar nu orice printesa ci una adevărată, a cautat în toată lumea ,printese erau multe
Într-o seară, era furtuna, tuna şi fulgera şi ploua cu găleata,s-a auzit cum bate cineva la poarta oraşului şi regele, tatăl prinţului, s-a dus să deschidă.
La poartă era o prinţesă. Vai, dar în ce hal era din pricina ploii şi a vremii rele! Apa îi curgea şiroaie pe păr şi pe haine şi nu părea a printesa , dar zicea că-i prinţesă adevărată.
Regina s -a dus în camera ce urma sa doarmă fata si a luat toate saltelele din pat şi a pus pe scândurile patului o boabă de mazăre. Pe urmă a pus peste mazăre douăzeci de saltele de lână şi pe saltele douăzeci de perne mari de puf.
Apoi acolo s-a culcat prinţesa. Dimineaţa au întrebat-o cum a dormit.
– Groaznic de prost! a răspuns prinţesa.
Toată noaptea n-a dormit,a şezut pe ceva tare şi acuma era toată vânătăi!.
Şi atunci au văzut cu toţii că era o prinţesă adevărată, dacă a simţit ea o boabă de mazăre prin douăzeci de saltele şi douăzeci de perne de puf. Aşa de gingaşă la piele nu putea să fie decât numai o prinţesă!
Şi prinţul a luat-o de nevastă, fiindcă acum ştia hotărât că asta-i prinţesă adevărată; iar boaba de mazăre au pus-o în odaia unde erau bijuteriile coroanei şi se mai poate vedea acolo şi astăzi dacă n-o fi luat-o careva.
Prințesa și bobul de mazăre:
Hans Christian Andersen
Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată. A cutreierat toată lumea ca să găsească una pe placul lui şi tot n-a găsit. Erau destule, dar el nu putea să ştie dacă erau cu adevărat prinţese. Prinţul s-a întors iar acasă şi era foarte necăjit, pentru că tare ar fi vrut să găsească o prinţesă adevărată. Într-o seară, se stârnise o furtună cumplită, ploua și tuna groaznic; a fost o vreme îngrozitoare. Deodată s-a auzit cum bătaia la poarta castelului şi regele s-a dus să deschidă. La poartă era o prinţesă. Vai, dar cum arăta din pricina ploii şi a vremii rele! Apa îi curgea de pe păr şi de pe haine, îi intra în pantofi şi ţâşnea înapoi pe la călcâie. Dar zicea că-i prinţesă adevărată.
– Bine, vedem noi ! s-a gândit regina ; s-a dus în odaia de culcare, a luat toate saltelele din pat şi a pus pe pat o boabă de mazăre. Pe urmă a pus peste mazăre douăzeci de saltele de lână şi pe saltele douăzeci de perne mari de puf. Aici s-a culcat prinţesa. Dimineaţa au întrebat-o cum a dormit.
- A fost groaznic, toată noaptea n-am închis ochii ! Nu știu ce a fost în pat! Am dormit pe ceva tare și acuma sunt toată numai vânătăi!
Atunci au văzut cu toţii că este o prinţesă adevărată; când a simţit ea o boabă de mazăre prin douăzeci de saltele şi douăzeci de perne de puf. Aşa de gingaşă nu putea să fie decât numai o prinţesă adevărată! Prinţul și-a luat-o de nevastă, fiindcă acum ştia că asta-i prinţesă adevărată. Boaba de mazăre au pus-o apoi în odaia unde erau bijuteriile şi se mai vede acolo şi astăzi dacă n-a fi luat-o cineva.