povestire scrisa dupa idea principala Bradul cel tânăr a intrebat pasarile unde erau brazii taiati din padure
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
... Nnjjjiooopppo0000
Răspuns:
după Hans Cristian Andersen
Creştea într-o pădure un brad tânăr. Creştea într-un loc bun, unde avea aer şi soare mai mult decât suficient. În jurul lui creşteau tovarăşi mai în vârstă, brazi şi pini. Dar bradul cel mic era foarte nerăbdător să ajungă mare, şi se grăbea să crească. Nu se gândea la soarele cald şi aerul proaspăt şi nici nu-l interesau copiii din sat care treceau pe lângă el râzând şi glumind, plecaţi la cules de fragi şi zmeură. Câteodată veneau cu un coş plin sau cu fragi înşiraţi pe o trestie, se aşezau în jurul brăduţului şi ziceau:
- Ah. ce frumos e!
Dar brăduţul nu voia să audă nimic din ce spuneau.
În anul următor i-a crescut un inel , şi după încă un an, unul şi mai mare; - şi astfel întotdeauna se poate află vârstă unui brad, după numărul inelelor.
- Ah, dacă aş fi la fel de mare că ceilalţi arbori - suspină brăduţul - şi aş putea să-mi întind ramurile de jur-împrejurul meu şi să zăresc din vârf întreagă lume! Păsările şi-ar face cuib în ramurile mele şi, când ar suflă vântul, vârful meu s-ar clatină cu multă solemnitate.
Nu se bucură de razele soarelui, nici de păsări, nici de norii roşietici care treceau pe deasupra lui la răsăritul soarelui şi în amurg.
Când a venit iarnă şi zăpadă albă scânteia în jurul lui, adesea venea în fugă o iepuroaică şi sarea peste el; oh, ce enervantă era! Dar au trecut două ierni şi, în cea de-a treia, arborele era atât de mare încât iepurica n-a mai putut decât să alerge în jurul lui. Oh, să creşti, să creşti, să te faci mare şi să ajungi bătrân este singură bucurie din această lume, se gândea copacul.
Toamna veneau mereu tăietorii de lemne şi tăiau câţiva dintre arborii cei mai mari. An după an trecea şi tânărul brad, care deja crescuse mult, începea să tremure ori de câte ori îi vedea pe tăietori, căci uriaşii, splendizii arbori, cădeau la pământ cu un zgomot îngrozitor. Le tăiau ramurile şi păreau goi, lungi şi subţiri; de-abia dacă-i mai recunoştea, dar erau încărcaţi în căruţe şi caii îi scoteau din pădure. Încotro se duceau? Ce destin îi aştepta?
Primăvară, când se întorc rândunelele şi berzele, le-a întrebat bradul:
- Voi ştiţi unde sunt duşi? V-aţi întâlnit cu ei?
Rândunelele nu ştiau nimic, dar braza a rămas pe gânduri, apoi dădu din cap şi spuse:
- Da, cred că da. Am întâlnit multe vapoare când zburăm spre Egipt. Aveau nişte catarge magnifice; aş zice că erau ei, miroseau a brad. Te rog să primeşti felicitările mele, căci…se înălţau atât de majestuos!
- Af, dacă aş fi destul de mare că să zbor pe deasupra marii! Cum e marea? Cu ce seamănă?
- Ei, nu-i uşor de explicat, a spus barza şi şi-a luat zborul.
- Bucură-te de tinereţea ta - i-au spus bradului razele soarelui - bucură-te de statura ta, de viaţă care este în ţine!
Vântul a sărutat copacul, vărsând câteva lacrimi asupra lui, dar bradul nu auzea.
În apropierea Crăciunului au fost tăiaţi mulţi arbori tineri, care nu erau mai vârstnici decât bradul nostru, care în continuare nu avea linişte, dorind mereu să plece. Aceşti arbori tineri, care erau şi cei mai frumoşi, şi îşi păstrau bine ramurile, erau încărcaţi în căruţele trase de cai şi dispăreau din pădure.
- Unde vor ajunge? - se întreba bradul -. Nu sunt mai mari decât mine, doar unul e mai mic. De ce îşi păstrează toate ramurile? Unde îi duc?
- Noi ştim noi ştim! - piuiră vrăbiile -. Ne-am uitat prin ferestre, acolo, în oraş. Noi ştim unde îi duc! Oh! îi aşteaptă o splendoare şi o glorie mai mari decât ţi-ai putea imagina. Am privit prin ferestre şi am văzut că îi pun în centrul unor saloane confortabile şi îi împodobesc cu lucruri de mare preţ, mere aurii, brioşe cu miere, jucării şi sute de lumini.