Povestirea baladei Miorita pe momente ale subiectului...
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
12
Ai ceva de scris...
Miorița
Discursul propriu-zis al operei îmbină atât elementele epice,lirice cât și dramatice, limitele dintre acestea fiind destul de labile. Având un subiect, se poate vorbi de momentele subiectului.
I.EXPOZIȚIUNEA(„Pe un picior de plai / ... / Și unu-i vrâncean.”)
-„Pe-un picior de plai”-alterație (repetarea consoanei „p”)
-„picior de plai”, „gură de rai”-metafore care sugerează alternanța deal-vale
-interjecția predicativă „iată” aduce tabloul în fața ochilor cititorului, conferindu-i statutul de martor ocular
-„...vin în cale / Se cobor la vale”- aceste sintagme prefigurează primul motiv al operei, motivul transhumanței (=fenomen de veacuri ce caracterizează existența pastorală a poporului român și constă în urcarea turmelor pentru pășunat primăvara devreme și coborârea lor pentru iernat toamna târziu)
- se repetă cifra „trei” („trei” turme de miei”, „trei ciobănei”),cifra cu încărcătură magică, simbol al ordinii intelectuale spiritualizate în cosmos și în om; este o cifră care anunță un dezechilibru;
-cei trei ciobănei („moldovan”, „ungurean”, „vrâncean”) personifică cele trei țări românești, apartenența lor la trei regiuni diferite ale țării dovedește că unirea nu era înfăptuită, acest fapt trimițând la vechimea baladei;
II.INTRIGA(„Iar cel ungurean / ... / Și câini mai bărbați”)
-inserția conjuncției adversative „iar” marchează opoziția dintre cele două momente ale subiectului;
-„mări” („Mări, se vorbiră”)- interjecție populară ce sugerează grozăvia faptului ce urmează a se împlini;
-„Pe l-apus de soare”- localizarea temporală a potențialei acțiuni; marchează, totodată, sfârșitul unui ciclu și pregătirea unei reînnoiri;
-„mi”(„Ca să mi-l omoare”)- dativ etic / dativ fără funcție sintactică, ce denotă atașamentul autorului anonim pentru ciobănașul moldovean;
-„ortoman”(”Că-i mai ortoman”)- cuvânt cu etimologie nesigură; s-a propus sensul de „gospodar”, „avut în turme”;
-„cai învățați”, „câini mai bărbați”- epitete calificative care sugerează dibăcia, înțelepciunea și bogăția ciobănașului moldovean.
-acest moment al subiectului se află în antiteză cu expozițiunea, mai ales prin „motivul complotului”.
III.DESFĂȘURAREA ACȚIUNII(„Dar cea mioriță / ... / Și cu cel vrâncean”)
-inserția conjuncției adversative „dar”(„Dar cea mioriță) anunță prefigurarea noului motiv(„motivul mioarei năzdrăvane”) și al unei alte secvențe narative;
-„cea mioriță”-diminutiv ce sugerează atașamentul autorului anonim față de mioriță
-„plăviță”(„Cu lână plăviță)- epitet cromatic, „plăviță” însemnând „argintie”, argintul simbolizează un element lunar și culoarea albă, adică puritatea desăvârșită;
-„De trei zile-ncoace” / Gura nu-i mai tace / Iarba nu-i mai place”- sintagme ce sugerează starea de agitație a mioriței;
-Dialogul marchează secvența dramatică a operei;
-„Mioriță”(„Mioriță laie”)- diminutiv ce sugerează atașamentul ciobănașului moldovean pentru mioară;
-„Mioriță laie/ Laie, bucălaie”- epitete cromatice individualizatoare („laie”=„alb / argintiu”; „bucălaie”=„cu bot negru”)
-„De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace” / Oi iarba nu-ți place, / Ori ești bolnăvioară, / Drăguță mioară?”- faptul că ciobănașul moldovean observă starea de agitație a mioarei demonstrează legătura dintre aceștia și îngrijorarea lui pentru starea oiței;
-„bolnăvioară”, „drăguță”- diminutive ce denotă atașamentul ciobănașului moldovean pentru mioară;
-„-Drăguțule bace”- diminutiv ce sugerează atașamentul oiței pentru ciobănașul moldovean; apare personificare;
-„La negru zăvoi”- epitet cromatic integrat într-o inversiune „negru” este un cuvânt ce aparține câmpului sematic al morții, deci un motiv anticipat;
-Repetiția „Stăpâne,stăpâne” susține muzicialitatea versurilor; sugerează totodată îngrijorarea mioarei pentru soarta stăpânului său;
-„îți”(”Îți cheamă ș-un câne”)-dativ posesiv ce individualizează și singularizează obiectul la care se referă;
-„Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc”- epitete calificative individualizatoare ce potențează prin superlativ calitățile „cânelui”
-„mi”(„Vreau sa mi te-omoare”(-dativ etic ce susține atașamentul mioarei pentru ciobănașul moldovean;
IV;PUNCTUL CULMINANT(„-Oiță bârsană, / ... / Și stele făclii..”)
-se remarcă de la început „motivul testamentului”
Miorița
Discursul propriu-zis al operei îmbină atât elementele epice,lirice cât și dramatice, limitele dintre acestea fiind destul de labile. Având un subiect, se poate vorbi de momentele subiectului.
I.EXPOZIȚIUNEA(„Pe un picior de plai / ... / Și unu-i vrâncean.”)
-„Pe-un picior de plai”-alterație (repetarea consoanei „p”)
-„picior de plai”, „gură de rai”-metafore care sugerează alternanța deal-vale
-interjecția predicativă „iată” aduce tabloul în fața ochilor cititorului, conferindu-i statutul de martor ocular
-„...vin în cale / Se cobor la vale”- aceste sintagme prefigurează primul motiv al operei, motivul transhumanței (=fenomen de veacuri ce caracterizează existența pastorală a poporului român și constă în urcarea turmelor pentru pășunat primăvara devreme și coborârea lor pentru iernat toamna târziu)
- se repetă cifra „trei” („trei” turme de miei”, „trei ciobănei”),cifra cu încărcătură magică, simbol al ordinii intelectuale spiritualizate în cosmos și în om; este o cifră care anunță un dezechilibru;
-cei trei ciobănei („moldovan”, „ungurean”, „vrâncean”) personifică cele trei țări românești, apartenența lor la trei regiuni diferite ale țării dovedește că unirea nu era înfăptuită, acest fapt trimițând la vechimea baladei;
II.INTRIGA(„Iar cel ungurean / ... / Și câini mai bărbați”)
-inserția conjuncției adversative „iar” marchează opoziția dintre cele două momente ale subiectului;
-„mări” („Mări, se vorbiră”)- interjecție populară ce sugerează grozăvia faptului ce urmează a se împlini;
-„Pe l-apus de soare”- localizarea temporală a potențialei acțiuni; marchează, totodată, sfârșitul unui ciclu și pregătirea unei reînnoiri;
-„mi”(„Ca să mi-l omoare”)- dativ etic / dativ fără funcție sintactică, ce denotă atașamentul autorului anonim pentru ciobănașul moldovean;
-„ortoman”(”Că-i mai ortoman”)- cuvânt cu etimologie nesigură; s-a propus sensul de „gospodar”, „avut în turme”;
-„cai învățați”, „câini mai bărbați”- epitete calificative care sugerează dibăcia, înțelepciunea și bogăția ciobănașului moldovean.
-acest moment al subiectului se află în antiteză cu expozițiunea, mai ales prin „motivul complotului”.
III.DESFĂȘURAREA ACȚIUNII(„Dar cea mioriță / ... / Și cu cel vrâncean”)
-inserția conjuncției adversative „dar”(„Dar cea mioriță) anunță prefigurarea noului motiv(„motivul mioarei năzdrăvane”) și al unei alte secvențe narative;
-„cea mioriță”-diminutiv ce sugerează atașamentul autorului anonim față de mioriță
-„plăviță”(„Cu lână plăviță)- epitet cromatic, „plăviță” însemnând „argintie”, argintul simbolizează un element lunar și culoarea albă, adică puritatea desăvârșită;
-„De trei zile-ncoace” / Gura nu-i mai tace / Iarba nu-i mai place”- sintagme ce sugerează starea de agitație a mioriței;
-Dialogul marchează secvența dramatică a operei;
-„Mioriță”(„Mioriță laie”)- diminutiv ce sugerează atașamentul ciobănașului moldovean pentru mioară;
-„Mioriță laie/ Laie, bucălaie”- epitete cromatice individualizatoare („laie”=„alb / argintiu”; „bucălaie”=„cu bot negru”)
-„De trei zile-ncoace / Gura nu-ți mai tace” / Oi iarba nu-ți place, / Ori ești bolnăvioară, / Drăguță mioară?”- faptul că ciobănașul moldovean observă starea de agitație a mioarei demonstrează legătura dintre aceștia și îngrijorarea lui pentru starea oiței;
-„bolnăvioară”, „drăguță”- diminutive ce denotă atașamentul ciobănașului moldovean pentru mioară;
-„-Drăguțule bace”- diminutiv ce sugerează atașamentul oiței pentru ciobănașul moldovean; apare personificare;
-„La negru zăvoi”- epitet cromatic integrat într-o inversiune „negru” este un cuvânt ce aparține câmpului sematic al morții, deci un motiv anticipat;
-Repetiția „Stăpâne,stăpâne” susține muzicialitatea versurilor; sugerează totodată îngrijorarea mioarei pentru soarta stăpânului său;
-„îți”(”Îți cheamă ș-un câne”)-dativ posesiv ce individualizează și singularizează obiectul la care se referă;
-„Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc”- epitete calificative individualizatoare ce potențează prin superlativ calitățile „cânelui”
-„mi”(„Vreau sa mi te-omoare”(-dativ etic ce susține atașamentul mioarei pentru ciobănașul moldovean;
IV;PUNCTUL CULMINANT(„-Oiță bârsană, / ... / Și stele făclii..”)
-se remarcă de la început „motivul testamentului”
Utilizator anonim:
nu pot scrie tot!
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă