Question

povestirea textului Buburuza fără buline

Answer 1

Adierea vântului de primăvară ridică nori de praf în atmosfera încinsă. Norii îşi iau forme ciudate, se unesc la un loc, formează o pătură deasă care acoperă cerul de un albastru sidefiu. Soarele se zbate să răsară din spatele lor. Nu reuşeşte. Câteva raze neastâmparate scot nasul dintre nori. Începe să plouă printre raze. În scurt timp apare mândrul curcubeu. 
-         Vai, eşti aşa caraghioasă! Eşti roşie precum o legumă, să spunem un ardei capia.-         Sau mai bine un gogoşar.-         Cel mai sigur, arăţi ca o roşie coaptă.Of, biata buburuză este tristă. A zburat pe o frunză de brusture, să se privească într-o picătură de ploaie. Suratele ei nu glumeau. Petele negre de pe aripi, dispăruseră.- Ce mă fac acum? Cine sunt?
Cu glas stins, fără curaj, biata buburuză întrebă:- Faci tu asta pentru mine?- Bineînţeles că fac asta pentru tine. Prietenul la nevoie se cunoate. Nu poţi rămâne fără pete, pe când eu pot trăi liniştită cu o dungă în minus.- Mulţumesc. Îţi rămân  veşnic recunoascătoare. Dar stai puţin, strigă buburuza.- Stau, ce mai este acum?- Cine îmi va picta bulinele?- Ai dreptate. La asta nu m-am gândit.Buburuza şi albina s-au aşezat cuminţi, uşor obosite, pe marginea unei petale. Se gândeau. Căutau o soluţie.În apropiata vecinătate se auzi un fluierat vesel. Nu se vedea nimic încă, căci plantele erau înalte şi acopereau zona de unde se îndrepta sunetul. După câteva minute bune, apăru un băait, cu un bloc de desen şi câteva pensule.- Gata! Eşti ca nouă! Priveşte-te, spuse micul pictor, întânzând un ciob dintr-o oglindă. Albina şi gărgăriţa cu buline noi de toată splendoarea, şi-au unit aripile şi au început a dansa în văzduhul însorit şi plăcut mirositor după ploaia ce a şters orice firicel de praf.Băiatul s-a aşezat cât mai comod în iarbă, şi-a pus blocul de desen pe genunchi, şi a pictat minunea naturii ce se întindea nemărginit în faţa ochilor săi.