Question

Povestirea textului:
,, Patrocle se ghemui in scorbura, langa Lizuca.
In dumbrava se facuse deplina tacere si un intuneric taibic , prin care totusi ochii vedeau cu usurinta.
Un greieras incepu sa taraie melancolic. Lizuca il asculta atenta.
-Canta frumusel , sopti ea.
-Da , dar nu ma lasa dorm , mormai patrocle.
-Nu stiu de ce , dar mie nu mi - e somn. E asa de bine si frumos... Eu n-am cunoscut dumbrava asta. E o padure ca-n povestile mamei...
Deodata clipira candele verzi de licurici si vazu pajistea de flori deschisa catre un perete de stanca , intre doi mesteceni batrani. Fara zgomot, o ușă de cremene se deschise si aparura niste prichindei.Le luceau ochii și fețele de zâmbet. În frunte paseau un bătrânel si o bătrânică cu plete albe si obraji rumeni. Dupa ei , patru prichindei cu barbi carubte duceau pe un patut o domnita mititica su balaie ca graul.
-Va cunosc , sopti Lizuca , dintre - o carte veche de povesti"

Answer 1

Lizuca , era singura in padure in negura noptii . Patrocle ciinele ei credincios o insotea ca de obicei . Desi era intuneric ei nu ii era teama pentru ca padurea ii amintea de povestile mamei iar licuricii pareau mici luminite colorate . Acolo in scorbura Lizuca se simtea aparata si protejata de toate relele , iar padurea era cel mai bun prieten al ei .