povestiți povestea unei pescărușe și a motanului care a învățat-o să zboare
De Luis Sepúlveda
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
10
Motanul Zorbas trăieşte liniştit într-o familie prietenoasă din portul Hamburg. Stă la soare torcând fericit, iar din când în când dă o fugă peste acoperişuri şi se întâlneşte cu ceilalţi motani din port pentru un festin cu sardine şi calamari.
Până într-o zi, când somnul îi e întrerupt pe nepusă masă de apariţia unei păsări care se prăbuşeşte pe balcon. E Kengah, o pescăruşă ale cărei aripi îmbibate cu petrol n-au mai lăsat-o să zboare. Kengah e foarte bolnavă, dar ştie că urmează să facă un ou. Îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare.
Iar Zorbas va trebui să-şi ţină promisiunea, pentru că un motan nu îşi încalcă niciodată cuvântul dat.
O carte pentru copii, ai spune, dar nu este doar pentru copii. Motanul Zorbas și epopeea cuvântului dat pescărușei Kengah este de o frumusețe tulburătoare. Extroardinară poveste de la un capăt la altul!
Deși nu are decât câteva zeci de pagini, povestirea reușește să creeze o lume în care te pierzi și trăiești cu o intensitate aproape mistică. Zorbas, Știetot, Secretarul, Barlovento, Afortunada și Colonelul sunt personaje care, fără să fie dezvoltate așa cum cer normele literaturii, ți se lipesc de suflet. Pisicile vorbesc manierat și au o inteligență ieșită din comun, dar cât se poate de convingătoare. Afortunada, pescărușa orfană, e sensibilă și matură, te duce cu gândul la o tânără adolescentă care vrea să-și ia zborul în tumultoasa viață de adult.
Sepulveda nu scrie o simplă poveste. E mai mult decât o analogie. E aproape de poezie. Aproape pildă. Nu știu cum a reușit să scrie o povestioară atât de scurtă într-un mod extraordinar încât să te facă să vibrezi la cuvintele sale așa cum vibrează aripile pescărușilor în zbor. Are o forță în scriitură care te absoarbe, deși textul e oarecum simplist. Parcă simți mirosurile din bazarul lui Harry, parcă auzi valurile, parcă simți tremurul mustății lui Zorbas când Afortunada își ia zborul pentru prima dată. Emoțiile pe care Sepulveda le transmite sunt vii, vii și puternice, intense ca o răcoroasă furtună de vară. Citeși și zâmbești, citești și-ți ștergi subtil o lacrimă în colțul ochiului, citești și te bucuri. Închizi cartea, te uiți la copertă, te feliciți pentru alegere, după care o deschizi din nou și o recitești.
Ilustrațiile sunt superbe și se potrivesc perfect cu textul. Nici nu-mi pot imagina cine ar fi putut să ilustreze cartea în locul lui Chris Sheban.
Până într-o zi, când somnul îi e întrerupt pe nepusă masă de apariţia unei păsări care se prăbuşeşte pe balcon. E Kengah, o pescăruşă ale cărei aripi îmbibate cu petrol n-au mai lăsat-o să zboare. Kengah e foarte bolnavă, dar ştie că urmează să facă un ou. Îi cere lui Zorbas să-i promită trei lucruri: că nu va mânca oul, că o să aibă grijă de pui şi că îl va învăţa să zboare.
Iar Zorbas va trebui să-şi ţină promisiunea, pentru că un motan nu îşi încalcă niciodată cuvântul dat.
O carte pentru copii, ai spune, dar nu este doar pentru copii. Motanul Zorbas și epopeea cuvântului dat pescărușei Kengah este de o frumusețe tulburătoare. Extroardinară poveste de la un capăt la altul!
Deși nu are decât câteva zeci de pagini, povestirea reușește să creeze o lume în care te pierzi și trăiești cu o intensitate aproape mistică. Zorbas, Știetot, Secretarul, Barlovento, Afortunada și Colonelul sunt personaje care, fără să fie dezvoltate așa cum cer normele literaturii, ți se lipesc de suflet. Pisicile vorbesc manierat și au o inteligență ieșită din comun, dar cât se poate de convingătoare. Afortunada, pescărușa orfană, e sensibilă și matură, te duce cu gândul la o tânără adolescentă care vrea să-și ia zborul în tumultoasa viață de adult.
Sepulveda nu scrie o simplă poveste. E mai mult decât o analogie. E aproape de poezie. Aproape pildă. Nu știu cum a reușit să scrie o povestioară atât de scurtă într-un mod extraordinar încât să te facă să vibrezi la cuvintele sale așa cum vibrează aripile pescărușilor în zbor. Are o forță în scriitură care te absoarbe, deși textul e oarecum simplist. Parcă simți mirosurile din bazarul lui Harry, parcă auzi valurile, parcă simți tremurul mustății lui Zorbas când Afortunada își ia zborul pentru prima dată. Emoțiile pe care Sepulveda le transmite sunt vii, vii și puternice, intense ca o răcoroasă furtună de vară. Citeși și zâmbești, citești și-ți ștergi subtil o lacrimă în colțul ochiului, citești și te bucuri. Închizi cartea, te uiți la copertă, te feliciți pentru alegere, după care o deschizi din nou și o recitești.
Ilustrațiile sunt superbe și se potrivesc perfect cu textul. Nici nu-mi pot imagina cine ar fi putut să ilustreze cartea în locul lui Chris Sheban.
Alte întrebări interesante
Engleza,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Fizică,
8 ani în urmă
Biologie,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă