Question

Povestiți prima zi de școală după Edmondo de Amicis

Answer 1

Azi e întâia zi de scoala! Ca un vis au trecut la tara, cele trei luni de vacanta! Mama m-a dus azi dimineata la scoala Baretti, ca sa ma înscrie în clasa a III-a primara; mi-era gândul tot la tara si ma duceam la scoala cu inima rea. Pe toate ulitele misunau copii; cele doua librarii erau pline de parinti, care cumparau: ghiozdane, caiete, condeie, si în fata scolii se gramadise atâta lume, încât portarul si politistul abia puteau sa tina orânduiala la poarta. Pe când stam lânga poarta, simtii ca-mi pune cineva mâna pe umar; era profesorul meu din clasa a Ii-a, cel cu parul rosu si zbârlit, vesel, ca de obicei. El îmi spuse:- Va sa zica, Enrico, iata-ne despartiti pentru totdeauna!Lucrul acesta-l stiam si eu, dar cuvintele lui tot ma întristara.Patrunseram cu greu. Domni, doamne, femei din popor, mestesugari, ofiteri, bunici, servitoare: fiecare cu câte un copil de mâna si cu certificatele de promovare în cealalta, umpleau sala si scara, facând atâta zgomot încât parea ca intrau la teatru. Revazui cu placere sala cea mare din etajul de jos, cu usile celor sapte clase, unde-mi petrecusem cei dintâi trei ani de scoala.Era gloata mare. Profesoarele treceau în sus si în jos. Profesoara mea din clasa I superioara ma saluta din usa clasei sale si-mi zise:- Enrico, tu mergi acum la etajul de sus. n-am sa te mai vad nici macar trecând! si se uita la mine cu întristare.În jurul directorului se aflau femei foarte îngrijorate, fiindca nu mai erau locuri pentru copiii lor; bagai de seama ca barba lui era mai carunta decât în anul trecut. Mi se paru ca unii din baieti crescusera, altii se îngrasasera.În etajul de jos, unde se si facuse împartirile, erau co­pilasi din clasa I inferioara, care nu voiau sa intre în clasa si se opinteau ca niste magarusi; trebuia sa-i traga înauntru cu de-a sila. Unii fugeau; altii, vazând pe parintii lor ca pleaca, începeau sa tipe si acestia erau siliti sa se înapoieze, ca sa-i mângâie sau sa-i ia cu dânsii.Profesoarele nu mai stiau unde le statea capul. Pe fratio­rul meu îl înscrisesera în clasa profesoarei Delcati, pe mine în aceea a profesorului Perboni, la etajul de sus. La ora zece eram cu totii în clasa: cincizeci si patru la numar, erau numai vreo cincisprezece sau saisprezece din camarazii mei din clasa a II-a, între care Derossi, acela care ia întotdeauna pre­miul I. Ce mica si trista mi se paru scoala pe lânga padurile si muntii unde-mi petrecusem vara!  prima parte din poveste prima zi de scoala nu pre am inteles enuntul care l-ai scris sper ca tia fost de ajutor