Question

Povestrea pe scurt a poeziei Toporu si padurea

Answer 1

    


Grigore Alexandrescu - Toporul si padurea
Minuni în vremea noastra nu vaz a se mai face,
Dar ca vorbea odata lemne si dobitoace
Nu ramâne-ndoiala; pentru ca de n-ar fi,
Nici nu s-ar povesti.

Si caii lui Ahil, care proorocea,
Negresit ca au fost, de vreme ce-l tragea.
Întâmplarea ce stiu si voi s-o povestesc
Mi-a spus-o un batrân pe care îl cinstesc
Si care îmi zicea
Ca si el o stia
De la stramosii lui,
Care stramosi ai lui ziceau si ei c-o stiu
De la un alt stramos, ce nu mai este viu
Si pe-ai carui stramosi, zau, nu pot sa vi-i spui.

Într-o padure veche, în ce loc nu ne pasa,
Un taran se dusese sa-si ia lemne de casa.
Trebuie sa stiti, însa, si pot sa dau dovada,
Ca pe vremea aceea toporul n-avea coada.

Astfel se încep toate: vremea desavârsaste
Orice inventa omul si orice duhul naste.
Asa taranul nostru numai cu fieru-n mâna
Începu sa sluteasca padurea cea batrâna.

Tufani, palteni, ghindarii se îngrozira foarte:
“Trista veste, prieteni, sa ne gatim de moarte,
Începura sa zica, toporul e aproape!
În fundul unei sobe taranu-o sa ne-ngroape!”

- “E vreunul de-ai nostri cu ei sa le ajute?”
Zise un stejar mare, ce avea ani trei sute
Si care era singur ceva mai la o parte.
“Nu.” - “Asa fiti în pace: asta data-avem parte;
Toporul si taranul alt n-o sa izbuteasca,
Decât sa osteneasca.”

Stejaru-avu dreptate:
Dupa multa silinta, cercari îndelungate,
Dând în dreapta si-n stânga, cu putina sporire,
T;aranul se întoarse fara de izbutire.

Dar când avu toporul o coada de lemn tare,
Puteti judeca singuri ce trista întâmplare.
Istoria aceasta, de-o fi adevarata,
Îmi pare ca arata
Ca în fiece tara
Cele mai multe rele nu vin de pe afara,
Nu le aduc strainii, ci ni le face toate
Un pamântean de-ai nostri, o ruda sau un frate.