Limba română, întrebare adresată de iuliiiaaa91, 8 ani în urmă

Precizează Semnificația antitezei din strofa

Nu e nimic și totuși e
O sete care-l soarbe,
E un adânc asemene
Uitării celei oarbe

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de alexein
20

Apropierea de neant este infricosatoare, caci un spatiu vid, golit de continut, dar care atrage spre sine materia, duce cu gandul la amestec, ciocnire, pierdere a delimitarilor spatiale, dezintegrare si in cele din urma moarte.

Puterea "nimicului" este socanta, caci cititorul simte conflictul, antiteza dintre conceptia sa initiala unde neantul este definit drept absenta a fiintei si cea finala; aici devine un adanc fara sfarsit, un spatiu nesupus legilor timpului, deci si a memoriei ("asemene/uitarii celei oarbe"), care conduce catre sine formele existentei, catre un final obscur, imprevizibil.

Alte întrebări interesante