Limba română, întrebare adresată de gabrielradudavid1, 8 ani în urmă

Prezentați pe scurt subiectul fabulei, cine mă poate ajuta vă rog, ofer coroană ​

Anexe:

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de mariaparvu2003
1
Morala fabulei "Vulpea si strugurii" este cat se poate de simpla. Ea ne arata ca atunci cand oamenii nu pot sa se bucure de ceva la care nu pot ajunge sau la care nu au acces, incearcand sa se consoleze cu gandul acel lucru nu merita atentia lor, fiind, pur si simplu (zic ei), ceva demn de dispretuit. Chiar daca si mai ales atunci cand avem un inalt ideal, pe care nu ne chinuim din cale afara sa il realizam (pentru ca nu-i asa, ne cere prea multe sacrificii?), de ce ne-am mai pune la bataie perserventa ori harnicia, cand putem sa dam apa la moara comoditatii ori lenei noastre interioare cu vorbele "Si ce daca?" Fiecare om este unic si, tocmai de aceea, are la indemana infinite posibilitati de a se afirma in lume. Cu toate acestea, inertia interioara, ori ispita de a fi la fel ca si cei din preajma lui, sfarsesc de multe ori prin a-l convinge sa renunte la ce are mai de pret in sine insasi, adica la valoarea sa individuala.

In filozofia moderna, morala fabulei "Vulpea si strugurii" este asociata cu asa-zisa disonanta cognitiva, adica cu simtamantul ce ne incearca atunci cand avem de a face cu un conflict intre mai multe lucruri la care tinem. In fabula despre care vorbim, aceasta contradictie apare intre mandria vulpii fata de propria-i fiinta si ispita de a se amagi, zicandu-si ca strugurii sunt prea verzi ori acri, atata timp cat nu putea ajunge la ei.

Legat de ceea ce am spus mai inainte, morala fabulei "Vulpea si strugurii" ar putea fi aceea ca trebuie (sau nu) sa renuntam, uneori, le ceea ce este mai de pret in sufletul si mintea noastra, pentru a face fata avatarurilor vietii. Cu alte cuvinte, ar fi necesar, din cand in cand, sa ne facem frate cu dracul, astfel incat sa putem trece peste o punte a destinului nostru. Asa sa fie oare? Sa nu uitam despre zicala potrivit careia drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Cat de bune? Cat de mult trebuie sa renuntam la valorile si visurile noastre pentru a ne asigura succesul in lume? Nu cumva, obisnuindu-ne a face compromisuri, ajungem a cade in pacatul de a uita purele si adevaratele noastre idealuri? La aceste intrebari fiecare dintre noi are raspunsul sau propriu, rau sau bun. Tocmai de aceea, nu este deloc fara folos sa ne aducem aminte adeseori de fabula "Vulpea si strugurii", straduindu-ne, fara nici un fel de ipocrizie interioara, a ne aminti cine suntem cu adevarat si ce vrem pana la urma de la viata noastra.

gabrielradudavid1: ms mult!! O să-ți dau coroană când pot
mariaparvu2003: Ok
gabrielradudavid1: poți intra și pe profilul meu?
gabrielradudavid1: că am mai trimis o fotografie
gabrielradudavid1: o să vezi acolo
gabrielradudavid1: sunt 5 exerciții sau 4
Alte întrebări interesante