Limba română, întrebare adresată de ertepairamana, 9 ani în urmă

prezinta in 30-50 de cuvinte (3-5 randuri) semnificatoa metaforei straja a singuratatii

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Leonard
19

Salut!

☆☆☆☆☆

Prezintă în 30-50 de cuvinte (3-5 rânduri) semnificaţia metaforei "strajă a singurătăţii".

☆☆☆☆☆

Paşi de rezolvare a exerciţiului

  • Pentru o mai bună prezentare a sensurilor şi emoţiilor transmise prin această figură de stil, se recomandă lecturarea întregii poezii, ceea ce ne va permite să pătrundem în universul sentimentelor poetului.

"Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale,

Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăți,

Pe ea boarea nu adie, veșnic dorm undele-i pale,

Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăți.

Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,

Iedera și mușchiul verde zidurile-i năpădesc,

Strajă a singurătății trist veghează pe colină,

Și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.

Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pare-n sânge,

Spulberată-i fu mireasma de-al restriștii aprig vânt,

E-o cântare-ndepărtată ce visări apuse plânge,

E o candelă uitată ce se stinge pe un mormânt."

(Mărturisire , de Mateiu Caragiale)

  • Metafora - procedeu stilistic care foloseşte sensurile figurate ale cuvintelor ca urmare a unei comparaţii subînţelese (lipseşte termenul comparator);
  • termenul "strajă" semnifică "scut, pază":
  • cuvântul "singurătate" are ca sinonime "izolare, pustietate";
  • vom relua împreună strofa în care apare metafora din exerciţiul nostru:

Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,

Iedera și mușchiul verde zidurile-i năpădesc,

Strajă a singurătății trist veghează pe colină,

Și în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.

☆☆☆☆☆

Răspuns:

Poetul compară sufletul său cu un vechi turn de piatră, uitat de lume, aflat în ruină, năpădit de vegetaţie care îl ascunde tainic sub frunziş de iederă şi muşchi, evidenţiindu-şi prin metafora "strajă a singurătăţii" starea de tristeţe, de melancolie, asociată autoizolării sale de lume. Pustietatea şi întunericul din sufletul său sunt accentuate de prezenţa liliecilor, animale cu activitate nocturnă care, în unele culturi antice erau consideraţi stăpâni ai focului, distrugători ai vieţii care devorează lumina.

Alte întrebări interesante