Question

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
Afară era lună plină. Preotul Alexandru Korugă nu putea dormi. S-a ridicat din pat. A aprins
lumina. A căutat în bibliotecă, ale cărei rafturi acopereau trei pereți, de jos până în tavan. A scos o
carte. Înainte de a o deschide, s-a uitat la rafturile pline. Erau cărți englezeşti, germane, franțuzești și
italieneşti. În alt raft erau clasicii, în greceşte şi latineşte. Fiecare din aceste cărți îi fusese prietenă în
cursul celor treizeci de ani de când locuieşte în Fântâna. Uneori se întreabă de ce nu a făcut o carieră
universitară. Prietenii îl sfătuiseră să vină la universitatea din Bucureşti sau la cea din Iaşi. El a refuzat.
Și nu i-a părut rău că a refuzat. Aici, în Fântâna lui, oficia serviciul religios în fiecare duminică şi
sărbătoare, iar în restul săptămânii făcea agricultură, albinărit şi pomicultură. Seara citea. Viitorul îl
accepta aşa cum îl primea din mâinile destinului. O singură dată căutase să forţeze destinul: când voise
să plece în America. Utilizase toate forţele lui omeneşti ca să plece. Şi, deşi nu a neglijat nimic, n-a
plecat. A rămas pe loc. Intervenise un fapt neprevăzut. De atunci nu-şi mai face planuri de viitor în
care să creadă cu certitudine că se vor realiza.
Preotul a pus cartea la loc, în raft...Oare îmi pare rău cu adevărat că n-am plecat în America
acum treizeci de ani?" s-a întrebat. ,,Dacă nu-mi pare rău, atunci de ce am Reisefieber acum, când
pleacă Johann Moritz? Învelindu-se cu cuvertura, s-a gândit: ,,Nu e părerea de rău că n-am plecat. E
durerea nostalgiei după un lucru despre care aveai iluzia că există, dar pe care nu-l dobândim
niciodată."
C.Virgil Gheorghiu, Ora 25
¹ Neliniştea călătoriei. (germ.)

Answer 1

Fragmentul de mai sus prezintă perspectiva narativă la persoana a III-a, naratorul fiind un observator omniscient care îi dezvăluie gândurile și acțiunile preotului Alexandru Korugă. Naratorul descrie mediul în care se desfășoară acțiunea și prezentul personajului, dezvăluind o întrebare ce îi macină gândurile și tristețea resimțită de acesta în momentul plecării lui Johann Moritz. De asemenea, fragmentul scoate în evidență viața liniștită a preotului într-un mic sat din România și decizia sa de a rămâne acolo, renunțând la o carieră universitară și la o viață mai confortabilă în străinătate.