Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos.
Nu știu de ce nu-mi vine să plec, de ce mă încăpățânez să mă joc iar cu lumina înșelătoare de fosfor a ceasornicului meu oblong*. Dar acum jocul nu izbutește să mă mai câștige ca Ia început. Ba se pare că i-am prins și secretul, dar n-am nicio satisfacție pentru asta. Aș dori să plec și totuși de la ușă mă întorc la fereastră, privesc luminile orașului în negură și blocurile de zid într-atât cât intră în cercurile felinarelor. Pe urmă iar vreau să plec... Mă aplec, cu o îndrăzneală care mă înfioară abia după ce o săvârșesc, deasupra largii streșini a mansardei, să văd dacă la capătul ferestrelor este lumină; dar îmi amintesc la timp că prințul Preda își are dormitorul pe șirul odăilor Auricăi și Irmei, așa că e inutil să-mi exagerez curajul deasupra abisului mut și întunecat. În sfârșit...
Gib I. Mihăescu, Donna Alba
Ce trebuie sa scriu mai exact la perspectiva narativa? Multumesc!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Narațiunea sau povestirea este un mod de expunere care presupune istorisirea in succesiune a cel puțin doua situații epice aflate in relație cauzală, care au la baza întâmplări reale sau imaginare plasate intr-un cadru spațio-temporal și derulate, de regula, in ordine cronologica.
Fragmentul extras din textul “Donna Alba” de Gib I. Mihăescu este unul de natură narativă, întrucât ilustrează trăsăturile specifice acestui mod de expunere. Instanțele comunicării specifice narațiunii sunt autorul, naratorul, personajul și cititorul, însă, fiind o creație homodiegetică, acțiunea se derulează la persoana I, singular, iar principala instanța a comunicării o reprezintă naratorul.
Cadrul spațio-temporal este prezentat in mod explicit in expozițiune și completat pe parcursul narațiunii , de obicei in cadrul pauzelor descriptive. In fragmentul citat se regăsesc următorii indici : de loc “de la ușă” si “la fereastra”, iar de timp “in sfârșit” și “orașului in negura” (epitet ce traduce momentul nocturn al zilei).
O marca a narațiunii este reprezentata și de timpurile verbale specifice : perfect compus “am prins”- care sugerează detașarea povestitorului de evenimentele relatate ; prezentul indicativului “vreau”, “n-am” -care creează spontaneitate istorisirii; imperfectul-cu rol evocator și perfectul simplu- ce oferă dinamism.
Procedeul ,cel mai frecvent , de legare a secvențelor narative este înlănțuirea-folosită atunci când acțiunile și reacțiile participanților la întâmplarea relatata decurg firesc una din alta. O marca a utilizării acestei technici este reprezentata de structura “Pe urma” ce traduce zbuciumul interior al naratorului.
Întrucat derulează , pe fondul unui cadru spatio-temporal bine individualizat, o întâmplare, reala sau imaginara, intr-o ordine logica și cronologica , fragmentul din textul “Donna Alba” indeplineste toate caracterele specifice narațiunii
1.Obiectivă atunci când naratorul relatează evenimentele la persoana a III -a.Viziunea “dindărăt”presupune prezenta unui narator obiectiv,care nu este implicat in faptele prezentate.Naratorul omnistent,cunoaște mai multe decât personajele sale și omniprezent,controlează evoluția lor ca un regizor universal.
2.Subiectiva atunci când opera este scrisă la persoana I și perspectiva unui narator subiectiv.Naratiunea la persoana I,viziunea exclusiv interna,presupune un narator implicat.
După care prezinți ce Semnificații are textul.Este o parte destul de importantă.Poti preciza ce simte naratorul,ce se întâmpla in text...
Baftă la bac!