Prezinta, in minimum 50 de cuvinte, semnificatiile textului urmator, evidentind doua trasaturi ale romantismului : "Mihai Eminescu Apari sa dai lumina" Ma ajuta cineva?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
311
(224 cuvinte)
✸Poezia "Apari să dai lumină" de Mihai Eminescu reprezintă o operă deosebită a genului liric și se încadrează în estetica romantică prin tema iubirii și motivele literare care o conturează: „ochii”, „marmură”, „suflet”, „noaptea”, „visul”. Specific romantismului, eul liric visează la iubirea ideală, dar persoana iubită este asemenea sculpturilor din marmură, rece și lipsită de viață. Textul liric are un caracter confesiv datorită mărcilor subiectivității , precum formele verbale și pronominale la persoana I și a II-a, singular și plural: „Să mor”, „Aș vrea”, „Mă”, „-mi”, „aibi milă”, „Tu”, prin intermediul cărora este conturată viziunea despre iubire a poetului romantic, care își așteaptă iubita, fără de care totul este „veșted, căzut și uniform” în viața sa, dar totul sub forma unui vis. Poezia reprezintă o rugă către ființa iubită prin expunerea sentimentelor excesive de dragoste, dar și de tristețe, reprezentate de antitezele folosite adesea de poeții romantici, precum sufletul cald-sufletul amar și metaforele „ochii cei de gheață”-„ochii tăi de înger”. La nivel stilistic, procedeele artistice sunt nenumărate, sugetive și pline de sentimente profunde ale eului liric, care în ultima strofă parcă își vede iubita coborând la auzul rugăciunilor sale, iar interogațiile retorice „Visez, ori e aievea? Tu ești în adevăr?/Tu treci cu mâna albă prin vițele de păr?” accentuează dorința eului de a se împlini prin iubire, însă totul rămâne doar la nivelul de vis.
✸Poezia "Apari să dai lumină" de Mihai Eminescu reprezintă o operă deosebită a genului liric și se încadrează în estetica romantică prin tema iubirii și motivele literare care o conturează: „ochii”, „marmură”, „suflet”, „noaptea”, „visul”. Specific romantismului, eul liric visează la iubirea ideală, dar persoana iubită este asemenea sculpturilor din marmură, rece și lipsită de viață. Textul liric are un caracter confesiv datorită mărcilor subiectivității , precum formele verbale și pronominale la persoana I și a II-a, singular și plural: „Să mor”, „Aș vrea”, „Mă”, „-mi”, „aibi milă”, „Tu”, prin intermediul cărora este conturată viziunea despre iubire a poetului romantic, care își așteaptă iubita, fără de care totul este „veșted, căzut și uniform” în viața sa, dar totul sub forma unui vis. Poezia reprezintă o rugă către ființa iubită prin expunerea sentimentelor excesive de dragoste, dar și de tristețe, reprezentate de antitezele folosite adesea de poeții romantici, precum sufletul cald-sufletul amar și metaforele „ochii cei de gheață”-„ochii tăi de înger”. La nivel stilistic, procedeele artistice sunt nenumărate, sugetive și pline de sentimente profunde ale eului liric, care în ultima strofă parcă își vede iubita coborând la auzul rugăciunilor sale, iar interogațiile retorice „Visez, ori e aievea? Tu ești în adevăr?/Tu treci cu mâna albă prin vițele de păr?” accentuează dorința eului de a se împlini prin iubire, însă totul rămâne doar la nivelul de vis.
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă