Limba română, întrebare adresată de julida1970, 8 ani în urmă

Prezintă valoarea artistică a formulei de adresare cu care debutează discursul personajului Cațavencu.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de aditam1807
15

Prin comicul de situaţie reies, în mod indirect, şi alte trăsături ale lui Caţavencu. Lipsit de demnitate şi de coloană vertebrală, el conduce manifestaţia festivă în cinstea rivalului său politic, Dandanache, fără niciun scrupul, intuind că şansa de a câştiga în viitor este legată de Zoe. Demagogia este principala trăsătură de caracter a lui Caţavencu - „nu braţul care loveşte, voinţa care ordonă e de vină”, iar atunci când ea îmbracă forme patriotarde, personajul este de un ridicol desăvârşit: „Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România...”.

Comicul de limbaj se manifestă mai ales în discursurile politicianului, care reliefează personajul semidoct, dar infatuat, plin de importanţă. Atunci când ia cuvântul la adunarea electorală care precede alegerile, Caţavencu îşi construieşte cu ipocrizie „o poză” de patriot îngrijorat de soarta ţării, rostind cu greu cuvintele din cauza emoţiei care-l îneacă, dramaturgul evidenţiind aceste atitudini ridicole prin didascalii: „Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare... suindu-mă la această tribună... pentru a vă spune şi eu... (plânsul îl îneacă mai tare.)... Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale... În aceste momente solemne... (de abia se mai stăpâneşte) mă gândesc... la ţărişoara mea... (plânsul l-a biruit de tot) la România... (plânge)... la fericirea ei!... la progresul ei!... la viitorul ei! (plâns cu hohot, aplauze zguduitoare)”.

Ignoranţa lui Caţavencu este evidentă atât din nonsensul afirmaţiilor - „Industria română e admirabilă, e sublimă putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire”; „Societatea noastră, dar, noi, ce aclamăm noi? Aclamăm munca, travaliul care nu se face deloc în ţara noastră”. Aceeaşi lipsă elementară de cultură rezultă şi din confuzii semantice, Caţavencu numindu-i „capitalişti” pe locuitorii capitalei, iar el autocaracterizându-se „liber-schimbist”, cuvânt care defineşte pe cel care promovează libertatea comerţului, neamestecul statului în treburile întreprinzătorului capitalist şi nicidecum sensul de flexibil în concepţii.

Alte întrebări interesante