Question

primul brad de craciun impodobit dupa traditie se spune ca a fos inpodobit in anul

Answer 1

Totul a început de la egipteni, care în ziua solstițiului de iarnă își împodobeau casa cu frunze de palmier. Acest obicei a fost preluat de către romani. Ei au ales să folosească crengi de brad deoarece frunzele acestuia rămâneau mereu verzi. De asemenea, romanii au văzut în brad simbolul vieții, dar și un semn că soarele se va întoarce și primăvara va veni. Până în secolul al XII-lea însă, bradul nu a fost împodobit, ci era agățat de tavan cu vârful în jos. Conform unor legende, obiceiul împodobirii bradului este legat de un călugăr de la Sfântul Bonafice. Acesta a fost supărat de gestul unor păgâni care venerau un stejar și l-a tăiat din rădăcină. În locul acestuia a crescut un brad care a devenit ulterior un simbol al creștinismului datorită formei sale triunghiulare care reprezintă Sfânta Treime. Și Martin Luther este considerat un inventator al bradului decorat de Crăciun. Impresionat de priveliștea unui brad căruia îi străluceau stelele printre ramuri, el l-a luat în casă și l-a împodobit cu lumânări. Mulți oameni cred că bradul de Crăciun își are originea în „Pomul Paradisului”, folosit în scenete jucate pe 24 decembrie în cinstea lui Adam și a Evei. „Pomul paradisului” era decorat cu mere roșii și a fost adoptat ușor-ușor adoptat de către germani și în casele lor, merele fiind înlocuite cu ceea ce astăzi numim globuri. De aici a apărut și tradiția împodobirii bradului în ajunul Crăciunului. Abia în secolul al XV-lea bradul a devenit simbolul central al sărbătorilor de iarnă. Conform documentelor, în jurul anului 1440 în Estonia, membrii Frăției Capetelor duceau un brad în piața Talin de astăzi și dansau în jurul lui. Apoi, în anul 1584 s-a scris prima oară despre tradiția împodobirii bradului. Însă primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510. De asemenea, conform documentelor, în 1605 la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într-o piaţă publică, împodobit cu mere roșii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşte primul brad de Crăciun aşa cum îl ştim astăzi. În America bradul a apărut în interiorul comunităților germanice din Pennsylvania în jurul anului 1747, dar o dată cu dezvoltarea tehnologiilor de comunicare el s-a răspândit în mai multe state. Istoricii au consemnat împodobirea primului brad la Casa Albă în jurul anului 1880, dar a fost interzis la scurt timp de către preşedintele Theodore Roosevelt. Acestea a susținut că există pericolul unui incendiu, dar şi necesitatea protejării mediului. Ulterior, s-a revenit la această tradiție. Britanicii nu au fost atrași inițial de ideea decorării caselor cu brazi. Însă după ce au văzut o imagine cu Regina Victoria, Prințul Albert și copiii lor în jurul unui brad de Crăciun, această tradiție a devenit o modă. Astfel, în 1850, Charles Dickens a descris pomul de Crăciun ca fiind o tradiție destul de scumpă, la decorarea căruia se foloseau păpuși, bijuterii, jucării, sau chiar mici instrumente muzicale. Decorațiuni Globurile confecţionate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 şi au fost rapid răspândite. Beteala însă exista din 1610 când era confecționată chiar din argint. La scurt timp după patentarea becului electric de către Edison în 1892, un prieten al acestuia a folosit beculețe colorate pentru a decora bradul de Crăciun. Din secolul al XIX-lea s-a păstrat tradiția inițiată de un cofetar din Indiana de a decora bradul cu acadele în formă de bastonaș. O dată cu trecerea timpului, brazii de Crăciun au fost decoraţi cu îngeraşi şi clopoţei, pentru a se alunga spiritele rele. În Polonia bradul era decorat cu steluţe, îngeraşi şi păsări, iar în Suedia cu mici figurine colorate din lemn, în timp ce în Danemarca se foloseau steaguri mici, clopoţei sau inimioare. În China, ornamentele erau confecţionate din hârtie, lituanienii îşi acopereau brazii cu forme geometrice şi cuiburi de păsări, iar cehoslovacii decorau brazii cu coji de ouă colorate. Bradul tradiţional ucrainean era ornat cu o pânză de păianjen, pentru noroc. Istoria bradului în România După ce un brad a fost împodobit la palatul principelui Carol I de Hohenzollern în anul 1866, poporul român nu a putut concepe ca sărbătoarea Crăciunului să aibă loc fără acest copac plin de semnificații. Însă în mitologia românească obiceiul butucului de Crăciun datează încă de pe vremea dacilor. Un trunchi de brad tăiat era ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, pentru a simboliza moartea și renașterea divinității. Așadar, fie că este natural sau artificial, mare sau în miniatură, cu accesorii cumpărate sau manufacturate, bradul face parte din viața românilor. Împodobirea lui a devenit una dintre cele mai iubite tradiții, indiferent dacă vorbim despre mediul rural sau urban. Globuri mici sau imense, de sticlă sau de plastic, luminițe care dau viața badului și beteală sclipitoare, îngerași sau steaua din vârf, toate sunt folosite pentru a adăuga copacului veșnic verde un plus de strălucire. -