Question

Prin vişini vântul în grădină
Cătând culcuş mai bate-abia
Din aripi, şi-n curând s-alină,
Iar roşul mac închide floarea,
Din ochi clipeşte-ncet cicoarea
Şi-adoarme-apoi şi ea.

Eu cred c-a obosit pădurea,
Căci ziua-ntreag-a tot cântat
Şi tace-acum gândind aiurea.
Sub dealuri amurgeşte zarea,
Se-ntunecă prin văi cărarea
Şi-i umbră peste sat.

Peste culmi încet amurgul moare
Şi-ntors cu faţa cătr-apus
Dă semne nopţii din ponoare.
Ea-mbracă haine-ntunecate
Şi liniştit din aripi bate
Plutind tăcută-n sus.

Şi tot mai noapte-apoi se face,
Păduri şi ape-adorm acum;
Dun cer scoboar-adânca pace.
Ici-colo vrun zăvor mai sună –
Începe-a se zări de lună
Şi-i linişte pe drum.

1)Indentifica in poezie o personificare o inversiune si un epitet

Answer 1

personificare : " Prin vișini vântul în grădină
Cătând culcuș mai bate-abia"
inversiune : " roșul mac '
epitet : " haine-ntunecate

Answer 2

Din ochi clipeşte-ncet cicoarea - personificare
a obosit pădurea - personificare

mai bate-abia - inversiune
din aripi bate - inversiune

adânca pace - epitet
liniştit ....bate - epitet