principalele evenimente ale intamplari din cartea fetita care se juca dea dumnezeul de dan lungu
Răspunsuri la întrebare
Mare parte din poveste este prezentată din prisma fetiței, dar și din punctul de vedere al Letiției, mama Rădiței, sau al Laurei, o prietenă de-a Letiției plecată de asemenea la muncă în străinătate.
Romanul - în plan secund - prezintă viața pe care o duc cele două femei, Letiția și Laura în Italia, dar și problemele de care acestea se lovesc.
Dorul de casă, dorul de familie, de copii și umilința de a lucra în posturi înjositoare în străinătate, dar cu toate acestea mai bine plătite decât în România, sunt problemele de care se lovesc în general cei plecați din țară.
Letiția ajunge să fie îngrijitoarea unei bătrâne bogate care se deplasează într-un scaun rulant, în timp ce Laura schimbă mai multe astfel de job-uri, mai mult sau mai puțin umilitoare, toate din dorința de a strânge bani pentr a-și face un trai mai bun în România.
Gândul tuturor celor care pleacă să lucreze în străinătate este acela de a se întoarce în țară după o perioadă, dorința lor cea mai mare este să-și construiască locuințe, care rămân mai apoi pustii și mereu neterminate din cauza problemelor financiare.
Mulți dintre colegii de clasă ai Rădiței au colegi părinți plecați la muncă în Spania sau Italia. Copiii rămân adesea acasă în grija bunicilor sau a părintelui rămas acasă, dar lipsa părintelui plecat rămâne împregnată în sufletul celor mici.
Una dintre plăcerile Rădiței este jocul de-a Dumnezeu, de unde și titlul cărții. Ea urmărește cu atenție persoanele din jur și telepatic le îndeamnă ce să facă.
Stilul în care e scris romanul este unul simpatic, chiar ghiduș aș putea zice, făcând abstracție de situațiile nefericite descrise.
Limbajul este colocvial și chiar plin de inocență, naratorul este cel care sesizează anumite situații, concluziile urmând să fie trase de cititor.