Principalele evenimente din pippi sosetica
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Pippi Șosețica este neîndoios un personaj greu de încadrat într-un tipar anume. Are puteri herculeene, este lipsită de bune maniere, duce o viață dezordonată, nu-i place școala și nu știe să scrie corect, și totuși, în ciuda acestui comportament inadecvat, are o inimă mare și un suflet de aur, fiind oCartea Pippi Șosețica a fost publicată în 1945. Era la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, iar copiii aveau nevoie de o eroină puternică și amuzantă, ca Pippi Șosețica. Totuși cartea nu a fost bine primită de publicul suedez de la vremea aceea, având parte de critici severe, de unde se vede că o carte pentru copii are de trecut de filtrele cenzurii părintești.
Din păcate, Pippi Șosețica a fost transformată de diferite voci din spațiul public în altceva decât a intenționat autoarea, și anume să le ofere copiilor o poveste care să-i captiveze și să-i amuze. Dar, pe de altă parte, aș spune că receptarea diferită a cărții – criticată pe de o parte, apreciată pe de altă parte – face proba calității ei. Un text valoros este un text care împarte publicul în cel puțin două tabere.
Pippi s-a născut în urma unui eveniment obișnuit în viața oricărei familii. Fiica autoarei, Karin, era bolnavă și, într-o zi, pe când stătea în pat, a rugat-o pe mama ei, Astrid Lindgren, să-i spună o poveste cu „Pippi Șosețica”. A inventat numele pe loc. „Din moment ce numele [eroinei] era unul remarcabil, trebuia ca aceasta să fie și ea ieșită din comun”, avea să spună ulterior doamna Lindgren. Așa că a început să inventeze tot felul de povești cu această eroină diferită de tradiționalele personaje feminine. Apoi, în martie 1944, pe când ea însăși era imobilizată la pat și nu avea cu ce să-și ocupe timpul, autoarea a început să aștearnă pe hârtie toate poveștile cu Pippi Șosețica pe care le inventase pentru fiica ei.
Unii critici susțin că, în deceniul al patrulea al secolului trecut, autorii de literatură pentru copii începuseră să separe cărțile în „cărți pentru fete” și „cărți pentru băieți”. În acest context, Pippi a fost un personaj aparte, necanonic, atrăgător pentru ambele genuri în egală măsură. Ca fată, era atrăgătoare pentru fete. Ca „băiețoaică”, Pippi avea priză și la cititorii-băieți.
Dar cine este Pippi Șosețica (pe numele ei suedez Pippi Långstrump)? Mai întâi de toate, trebuie spus că numele complet al eroinei este Pippilotta Merindela Persiana Minta Aluefraim Șosețica, fiica lui Efraim Cioraplung. Este o zvârlugă de fetiță, în vârstă de 9 ani, cu părul de culoarea morcovului, prins în două codițe împletite, care stau țepene în sus, cu nasul plin de pistrui, cu o rochiță peticită în fel și chip, pe care și-a cusut-o singură, cu ciorapi de culori diferite și pantofi largi, de vreo două ori mai mari decât picioarele fetiței. Pippi este puternică. Este neobișnuit de puternică. Faptul că poate să-și ia calul pe sus și să-l mute de colo-colo spune totul despre puterea ei. Orfană (mama a murit când Pippi era foarte mică, iar tatăl a dispărut în timpul unei furtuni pe mare), micuța Pippi se mută în Vila Villekulla, proprietate rămasă de la tatăl său, împreună cu Musiu Nilsson – maimuțica ei – și cu calul amintit deja. personajă lesne de îndrăgit.Lui Pippi îi place să facă lucrurile pe dos sau, în orice caz, să nu se conformeze standardelor. Așa se face că doarme cu picioarele pe pernă și cu capul sub plapumă, iar când gătește își întinde aluatul pe podea deoarece – spune ea – are nevoie de spațiu. Refuză să le dea ascultare adulților, chiar și atunci când aceștia reprezintă forme de autoritate – polițiști, învățătoare, adulți în general. Însă ceea ce este cu adevărat atrăgător pentru publicul cititor este faptul că, deși este o eroină revoltată, Pippi se situează totuși, într-o manieră neobișnuită, de partea binelui. Reperele ei sunt corecte, chiar dacă, intenționat ori ingenuu, alege în mod repetat să iasă din tipare sau, altfel spus, să meargă mai mult pe lângă drum (dar în direcția acestuia).
Personajele-martor ale cărții sunt doi copii cuminți, Tommy și Annika Settergren, care locuiesc în casa vecină Vilei Villekulla. Și când spun „cuminți”, mă refer la copii obișnuiți, care locuiesc cu părinții, se îmbracă potrivit, merg la școală, învață și fac tot ceea ce face un copil cuminte. Comportamentele, replicile și atitudinile neobișnuite și de-a dreptul caraghioase ale lui Pippi sunt evidențiate permanent prin reacțiile pline de uimire ale celor doi frați. Annika este exact opusul lui Pippi. Lindgren pune însă în cei doi „martori” admirație față de neobișnuita Pippi. „Annika, zi tu că nu-i bine că s-a mutat Pippi aici!” observă Tommy la un moment dat. Iar sora lui îi întărește convingerea: „Ba da, clar!”