Question

Prohodul , va rog! Toate strofele !

Answer 1

1. In mormant, Viata
Pus ai fost, Hristoase
Si-au spaimantat ostirile ingeresti,
Plecaciunea Ta cea multa preamarind.

2. Dar cum mori, Viata,
Si cum sezi in mormant?
Si imparatia mortii Tu o zdrobesti
Si pe mortii cei din iad ii inviezi?

3. Te marim pe Tine,
Iisuse Doamne,
Si-ngroparea Iti cinstim si patimile,
Ca din stricaciune Tu ne-ai izbavit.

4. Cel ce-ai pus pamantul
Cu masuri, Hristoase,
Astazi sezi in mic mormant, Ziditorule
Si din gropi, pe cei ce-au murit inviezi.

5. Iisuse al meu,
Imparat a toate,
De ce vii la cei din iad, o, Hristoase-al meu?
Vrei sa dezrobesti neamul omenesc.

6. Stapanul a toate
Mort se vede acum
Si desertatorul gropilor celor morti
Se incuie-n groapa noua ca un om.

7. In mormant, Viata,
Pus ai fost, Hristoase
Si cu moartea Ta, pe moarte o ai pierdut
Si viata lumii Tu ai izvorat.

8. Cu cei rai, Hristoase,
Ca un raufacator
Socotit ai fost, dar ne-ai indreptat pe toti
Si ne-ai scos din amagirea celui rau.

9. Mai frumos cu chipul
Decat oamenii toti,
Ca un om se vede mort si fara chip.
Cel ce toata firea a-nfrumusetat.

10. Iadul cum va rabda
Intrarea Ta, Doamne,
Si cum nu se va zdrobi intunecandu-se,
De-a luminii Tale fulgere orbind?

11. Dulcea mea lumina
Si mantuitoare,
Cum in groapa intunecoasa Tu Te-ai ascuns
O, rabdare de nespus si negrait!

12. Nici lumea de duhuri
Nu pricepe, Doamne,
Nici multimea far-de-trup poate povesti
Taina ingroparii Tale, nestiind.

13. O, minuni straine!
O, ce lucruri noua!
Cel ce-mi da suflare mie se poarta mort,
Ingropat de mainile lui I-o-sif.

14. In mormant ai apus,
Dar de-al Tatalui san
Nicicum nu te-ai despartit, Hristoase al meu
Acest lucru e strain si nefiresc!

15. Inteaga faptura
Recunoaste in Tine:
Imparat adevarat, pe pamant si in cer,
Desi in mormant Te-ncui, Hristoase-al meu.

16. Tu-n mormant fiind pus,
Ziditor Hristoase,
Temelia iadului s-a cutremurat
Si-ale mortilor morminte s-au deschis.

17. Cela ce in palma
Tot pamantul tine
Sub pamant acum cu trupul se afla mort,
Slobozind pe mortii cei legati in iad.

18. Din stricare, Doamne,
Viata mea o ridici;
Caci murind acum, la cei morti Te-ai coborat
Si-ale iadului zavoare le-ai zdrobit.

19. Ca lumina-n sfesnic,
Se ascunde acum
Sub pamant, sub oboroc, Trupul Domnului
Si din iad goneste intunericul.

20. Multimea de ostiri,
Cea duhovniceasca,
Impreuna cu I-o-sif si Nicodim
Merg sa-ngroape pe Cel ce e ne-ncaput.

21. Murind Tu de voie
In mormant ai fost pus;
Si pe mine ce-am fost mort, I-i-su-se-al meu,
De amara mea greseala m-ai scapat.

22. S-a schimbat faptura
Prin ale tale patimi,
Caci cu Tine au patimit toate cate sunt,
Tiitor a toate cunoscandu-Te.

23. Luand in pantece
A vietii piatra,
Cel a toate mancator, iadul, a varsat
Pe toti mortii ce din veac i-a inghitit.

24. In mormant nou Te-au pus,
Innoind, Hristoase,
Firea oamenilor, prin invierea Ta,
Dupa cum se cade unui Dumnezeu.

25. Pe pamant ai venit,
Pe Adam sa-l mantui.
Si pe-acesta negasind, jos Te-ai pogorat;
Pan la iad, Stapanul meu, l-ai cautat.

26. Pamantul de frica
S-a miscat, Cuvinte,
Si luceafarul lumina sa si-a ascuns.
Apunand a Ta lumina sub pamant.

27. Ca un om ai murit
De-a Ta voie, Doamne,
Dar ca Dumnezeu pe morti din groap-ai sculat
Si din intunericul pacatelor.

28. Varsand rau de lacrimi
Peste Tine, Doamne
Cea curata, ca o maica, a glasuit:
"Oare, cum Te voi ingropa, Fiul meu?"

29. Ca grauntul de grau,
Ce-ncolteste-n pamant,
Spic aducator de rod noua Te-ai facut,
Inviind pe toti urmasii lui Adam.

30. Sub pamant Te-ai ascuns
Ca un soare, acum,
Si-ntr-a mortii noapte neagra Te-ai invelit;
Ci rasari, Hristoase-al meu, mai stralucit!

31. Cum ascunde luna
Fata sa de soare,
Asa groapa Te-a ascuns si pe Tine-acum,
Cel ce prin trupeasca moarte ai apus.

32. I-i-sus, Viata
Gustand moarte acum,
Pe toti oamenii de moarte i-a izbavit
Si viata tuturor le-a daruit.

Sunt 60 dar nu mai merge și le pun în comentarii