Question

punctul B!!DAU 10 PUNCTE +CORONITA

Answer 1

, Este personajul feminin care, prin "trancaneala" ei, aparent fara interes, de fapt cu un interes mascat ("Da-le-ncoa, madam loaniu, io sunt Iada de gunoi, da-le-ncoa.."), provoaca destainuirile unor (alte) personaje. De aici multiplicarea perspectivelor epice asupra aceluiasi eveniment sau personaj: Sophie vazuta de Vica si de Ioana, sau Ioana vazuta si judecata necrutator de Vica Delca, veritabil raisonneur al scenariului narativ prin observatiile sale acide: uSi mai da-te dracu cu aiurelile tale! Ca nu vezi cum arati, galbejita, si numai piele pe os, cu cosmeticile si cu distractiile tale! Mai da-te dracu () si du-te sus si ada banii! Ada banii, ca-mi vine-un lesin de la Ungur ea, si vaz negru inaintea ochilor de foame Ca io rabd cat rabd, da cand n-oi mai rabda, i-o zic de-a dreptul"

Aparent, Vica Delca, nume comun, fara rezonanta, ar fi un produs al mahalalei bucurestene. Manifesta placerea vorbei, "trancaneala": "Sfaturi, da' Ca io am trait o viata de om! Si oi avea tu carte, da io am scoala vietii! Scoala vietii, curs seral, cum ii ziceam si lui madam loaniu Si ce mai radeam amandoua! Da de ce sa-ti vie sa sari asa?Daca mai vorbim si noi, una-alta, ce-i rau in asta? Vorbim, de! Ca de-aia ne-a dat Al-de-sus gura!"

Fara a fi iesita din comun, biografia personajului este interesanta: orfana de mama, Vica si-a crescut fratii, a invatat croitoria, s-a maritat cu un om de seama ei, ucenic intr-o pravalie, "lighioana" de 120 de kilograme, in carciuma deschisa de barbatul ei a devenit "fac-totum": gateste, spala, serveste clientii, este chibzuita, econoama, nu risipeste in nici un fel bunurile sale. Dupa al doilea razboi mondial, cand pierde pravalia, Vica se reintoarce la croitorie. Merge la "madamele" ei cu un dublu scop: coase, preface, ajusteaza, carpeste, dar sta si de vorba, uitata cu ceasurile, mai ales cu Doamna loaniu; intra in istoria secreta a familiei si devine, inevitabil, cronicarul si martorul ei.

Altfel nimic spectaculos
In preajma si in mijlocul atator figuri instruite, Vica nu se cizeleaza, ramane cu acelasi discurs frust, aceleasi asperitati de limbaj. intre cuvintele adresate barbatului ei care-i ceruse un pahar cu apa: "Dar-ar dracu-n tine, c-ai putea sa te misti, parca acolo la tara ma-ta ti le-aducea toate la gura", si cuvintele adresate unei Ivonne pe care o astepta: "Dar-ar dracu-n tine si-n cinzeci de lei ai tai", deosebire nu exista, chiar daca personajele sunt altele.