Question

Puteti sa imi faceti un scurt rezumat in 6-8 randuri la acest fragment:
Timp de o ora e in tabara o invalmaseala de neinchipuit.Plutonierii majori se impart in zece,alearga de colo pana colo,injura,striga,arunca efecte de tot soiul in bratele oamenilor.Mi se pare ca totul merge insa prea incet,ca nimeni nu va fi gata la ora ordonata.O parte din oameni s au ordonat pe companii in fata bordeielor si primesc,racniti pe nume de gradati,bocanci.Unii incearca o veselie strapezita,la care altii surad ca niste bolnavi.Gandul ca la ora opt seara deschid focul,ca in doua ore,care totusi vor trece,asa cum au trecut de atatea ori in viata mea,cum au trecut cand asteptam intr o gara,cand asteptam la birou,cum astepti dupa-amiaza o vizita,ma sfarseste ca o febra uscata.Faptul ca voi navali,ca in cartile de citire,impotriva unor transee intesate de armata dusmana,ca voi fi sub baraje de artilerie,ma uluieste,pare scris de o mana nevazuta.
De patruzeci de ani n a mai fost razboi,cartile de citire s au oprit la pagina de la '77 si acuma eu deschid focul.Mi se pare asta una din acele coincidente,mari cat un orizont.
Ofiterii sunt toti mult mai tacuti decat trupa.Capitanul Floroiu,mic,blond,cu fata lui imbatranita inainte de vreme,ma indeamna sa las oamenii in grija plutonierilor si sa mi fac bagajele.
Mi se pare o enormitate,ceva absolut fara sens.
Bagajele?Mai am eu nevoie de bagaje?Dar dupa primele cinci minute de lupta,voi mai fi orae in viata?
-Nu se stie,cine are zile scapa.
-Domnule capitan,voi scapa la ora opt si cinci,la noua,voi trai poate pana la ora zece diseara...Dar crezi ca vom mai vedea noi soarele de maine?
(Camil Petrescu,Ultima noapte de dragoste,intaia noapte de razboi)
Va rog mult :**

Answer 1

Ordinul de incolonare a produs mare panica in randul soldatilor si al comandantilor.
intr-o mare invalmaseala , alearga de colo-colo, tipa, unii se aliniaza pe companii 
in fata bordeielor pentru a primi bocanci. Ordinul de a deschide focul la ora opt , dupa patruzeci de ani, da mari fiori in tabara. Ofiterii inteleg mai bine decat soldatii, gravitatea momentului. Capitanul Floroiu il indeamna pe autor sa-si faca bagajele.
Povestitorul este cuprins de teama ca nu va mai avea nevoie de bagaje , intreband daca va mai vedea soarele de maine.