Puteti sa imi povestiti ,,Pisica slaba si Pisica Grasa"?
PS:Nu pot da textul.Puteti cauta pe net sa gasiti povestea.
Răspunsuri la întrebare
Uite, acesta este textul:
A fost odată o femeie săracă, slabă şi bătrână, care trăia într-o casă micuţă, stând într-o râna, împreună cu o pisică la fel de slabă şi necăjită ca şi ea. Această pisică nu gustase niciodată vreo bucăţică de pâine şi singurul lucru pe care îl văzuse dintr-un şoarece erau doar urmele lăsate de el în praf.
Într-o dimineaţă, când pisica stătea ca de obicei pe acoperiş, ea a zărit o altă pisică umblând pe creasta casei alăturate. La început, abia a recunoscut-o ca fiind o adevarată pisică din neamul pisicesc, pentru că era grasa şi avea o blană tare lucioasă. Această pisică din vecini îşi ţinea mândră coada în aer şi clipea către soare din ochii ei galbeni. Atunci când a venit mai aproape, pisica cea slaba i-a spus:
” Buna mea vecina, pari să fii cea mai fericită pisică de pe pamânt. Esti atât de rotunjică ca şi cum fiecare zi a vieţii tale ar fi fost un ospăţ. Te rog, spune-mi şi mie, unde ai gasit aşa mult de mâncare?
„Unde să găsesc”, a raspuns pisica cea grasă, aşezându-se pe picioarele de dinapoi şi încolăcindu-şi coada în jurul ei, „decât la masa regelui. În fiecare zi, când sunt aduse bucatele, eu sunt prin preajmă şi înhăt câte o porţie bună de mâncare, fie că este friptură de miel, fie vreun păstrăv prăjit.”
Pisica cea slabă s-a tras mai aproape de marginea acoperişului şi a zis: „Oh , spune-mi şi mie ce este friptura de miel şi cum miroase păstrăvul prăjit. Toata viaţa am mâncat numai zeamă de supă.”
“Aha, de aceea arăţi la fel de subţire ca şi un păianjen”, i-a răspuns cealaltă pisică. ”Daca ai ajunge măcar o dată la masa regelui, o nouă viaţă s-ar naşte în oasele tale. Daca vrei, mâine am să te conduc într-acolo.”
Cu un tors de satisfacţie, pisica cea slabă a sărit de pe acoperiş pentru a-i aduce stăpânei ei veştile bune. Bătrâna femeie a fost însă departe de a fi bucuroasă atunci când a auzit despre călătoria de a doua zi. „Te rog”, i-a spus ea pisicii, „stai acasă şi multumeşte-te cu farfuria ta cinstită de supă. Gândeşte-te ce s-ar putea întâmpla dacă bucătarul de la curte te prinde furând de pe masa regelui!”
Pisica cea slaba era însa atât de lacomă şi pofticioasă încât cuvintele stăpânei ei i-au intrat pe o ureche şi i-au ieşit pe cealaltă. Dimineaţa devreme, cele două pisici au pornit la drum către palat.
Cu o zi înainte, însa, se întamplase ca regele să dea o noua lege, care suna cam asa:
Orice pisică care îsi va arata mustăţile în palat începand cu această zi va fi spânzurată pe loc.
Când au ajuns în faţa palatului, pisica cea grasa s-a apropiat tiptil de poartă şi s-a întâlnit cu o alta, care a avertizat-o despre noua lege, aşa încât şi-a luat îndată tălpăşiţa. Pisica slaba, însă, ajunsese deja în sala banchetului pentru că, atunci când adulmecase pentru întâia oară mirosul de carne prăjită printr-o fereastră, ea o zbughise înainte lăsându-şi în urmă vecina. Tocmai înşfăcase o bucată de vânat de pe masa când o mană puternică a prins-o deodată de gât şi într-un minut a fost trimisă la spânzuratoare.
“Vai de mine!”, suspina bătâana femeie în seara în care pisica nu a mai venit acasă să-şi mănânce supa, “daca pisicuţa mea ar fi fost mulţumită cu farfuria ei cinstită de zeamă, ar fi fost înca în viaţă şi ar fi tors şi acum pe soba.”