Puteți sa mă ajutați.Dau coroana pls⭐️⭐️
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
a) între anii 1375 - 1392
b) între anii 1437 - 1438
c) în sec 7 î.H
Răspuns:
A) Deoarece Ștefan Voievod, moștenitorul de drept al tronului Moldovei, a murit în anul 1358, după moartea lui Bogdan I în anul 1367, domnia Moldovei a fost disputată de cei doi fii ai lui Ștefan Voievod, Petru și Ștefan. Petru, deși, a fost mezinul a fost susținut de majoritatea românilor și de provincialii unguri, adică maramureșenii din Moldova și și-a însușit domnia. În aceste condiții, fratele său Ștefan, împreună cu o seamă de boieri s-au dus la curtea lui Cazimir cel Mare al Poloniei să ceară sprijin pentru așezarea în scaun în schimbul legământului de fidelitate și de supunere.
Astfel, la 30 iunie 1368, Ștefan, însoțit de armatele poloneze din părțile Cracoviei, Sandomirului, Dublinului și Rusiei Roșii, a intrat în Moldova, dar a fost înfrânt de armata moldoveană în bătălia de la Codrii Plonini, în cursul căreia au fost prăvăliți copaci peste armata lui Ștefan și dintr-o parte și dintr-alta a drumului. De asemenea, o parte dintre românii din armata lui Ștefan au trecut în timpul bătăliei de partea lui Petru.
Iată ce relata un cronicar polonez anonim despre campania lui Ștefan:
„Dar această expediție fu nefericită. Petru știu să nimicească pe poloni și rămase principe al Moldovei, și împăcându-se apoi cu fratele său. Acesta cârmui partea de răsărit sau Basarabia din acest timp, și Petru păstră pentru sine partea apuseană sau Moldova prezentă.
Așadar, după Bătălia de la Codrii Plonini, Petru I s-a împăcat cu fratele său acordându-i stăpânirea Basarabiei, adică a Bugeacului și, deci, în vremea sa Țara Moldovei se întindea din nord de la Codrii Plonini, dintre Prut și Nistru, până în Bugeac.
Soarta lui Petru I și a fratelui său Ștefan după jumătatea anului 1368 nu este cunoscută. Nu se cunosc date despre moartea lui Petru I și nici locul mormântului său. Se presupune, însă, că mormântul său ar fi unul dintre cele trei morminte aflate în prima biserică de la Rădăuți, în naosul actualei biserici episcopale Sfântul Nicolae.
B) Răscoala de la Bobâlna din 1437-1438 a fost cea mai importantă răscoală din Regatul Ungariei înainte de Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja. Răscoala a început atunci când Gheorghe Lépes, episcopul catolic al Transilvaniei, a cerut să se plătească zeciuiala, care nu mai fusese strânsă din 1434, într-o singură tranșă. Mai mult, micii nobili maghiari și locuitorii români (care înainte erau scutiți de plata zeciuielii, fiind ortodocși) au fost și ei obligați să o plătească. Când țăranii au refuzat să plătească, episcopul i-a excomunicat. Țăranii erau nemulțumiți și de faptul că înca din timpul lui Ludovic I cel Mare, regele Ungariei, fuseseră scoși (în 1365) de sub autoritatea comiților regali și puși sub jurisdicția moșierilor. Treptat, aceștia i-au privat pe țărani de dreptul lor de până atunci la strămutare liberă.
Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele Sătmar și Szabolcs. În iunie, pe dealul Bobâlna s-a adunat o oaste de țărani, și au construit o tabără. Au cerut înființarea și recunoașterea unei stări proprii, care să se numească Universitas Hungarorum et Valachorum (Starea ungurilor și a românilor). Ei erau conduși de un nobil sărac, Antal Nagy de Buda, și de cinci căpitani (trei țărani unguri, un țăran român (pe nume Ioan Oláh din Vireag) și un "bürger" (burghez) din Cluj).
Răsculații au trimis soli la voievodul Ladislau al IV-lea Csaki. Acesta i-a executat imediat, dar după ce răsculații au obținut o victorie asupra trupelor voievodului, acesta s-a prefăcut că dorește să negocieze. Pe 6 iulie, la Cluj-Mănăștur a fost semnat un pact între părți, în care se dădea curs multora din cererile răsculaților. Apoi, cele două părți au trimis soli la împăratul Sigismund de Luxemburg, totodată rege al Ungariei, pentru arbitraj.
Cu toate acestea, pe 16 septembrie, nobilimea din Transilvania, fruntașii clerului, sașii și gărzile secuiești au format o alianță de ajutor reciproc împotriva țăranilor, semnând la Căpâlna un tratat intitulat Fraterna Unio.
Pe 6 octombrie s-a semnat la Apateu (în maghiară Apáti) un nou tratat, care respingea câteva din aspectele prevăzute în tratatul anterior.
La începutul lui decembrie răsculații au cucerit cetatea Aiudului.
În decembrie a murit împăratul Sigismund. Imediat aliații i-au atacat pe răsculați și i-au înfrânt. Armata nobiliară comandată de Desideriu de Losoncz a asediat orașul Cluj, care se alăturase răsculaților, pe care l-au cucerit la 9 ianuarie 1438.
Conducătorii răscoalei au fost executați la Turda, iar Clujului i s-au retras privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani. Pe 2 februarie a fost reînnoită alianța de la Căpâlna, cunoscută ulterior ca alianța celor trei națiuni (Unio Trium Nationum) prin care s-a reglementat situația socială în Transilvania în următoarele secole, în dauna dreptului strămoșesc românesc, care dispare treptat.
SPER CĂ TE-AM AJUTAT .
LA A AM UITAT SĂ PUN MISATINUL
SPER CĂ TE-AM AJUTAT