Puteți sa mi spune-ți niște idei despre narator și tehnica narativ in nuvela “ La țigănci de Mircea Eliade ? Ofer coroana , cine da răspunsul repede.
Răspunsuri la întrebare
Tema: trairea simultana in doua planuri diferite (sacru si profan). Iesirea din timp. Desi este nuvela fantastica, Eliade evita sa introduca elemente supranaturale, rezultatul fiind impresia de verosimilitate. Deoarece evenimentele par adevarate numai ca ele se desfasoara intr-un timp si spatiu diferite. Asadar verosimilitatea operei este determinata de faptul ca personajul traieste rational, coerent in doua sfere temporale diferite ( sacru si profan).
STRUCTURA SI COMPOZITIA OPEREI
Din punct de vedere structural opera cuprinde 8 parti delimitate grafic, fie prin asterix fie prin blanc. Primul episod reprezentat de planul real; episoadele 2, 3, 4 reprezinta planul ireal intermedial; planurile 5, 6, 7 reprezinta spatiul pseudoreal; partea a 8-a planul ireal definitiv.
Din punct de vedere compozitional nuvela cuprinde 12 secvente epice distincte: -calatoaria cu tramvaiul - discutia cu batrana -intalnirea cu cele 3 fete -cautarea labirintica -o noua intalnire cu batrana -a 2-a calatorie cu tramvaiul -oprirea la locuinta doamnei Voitinovici -a 3-a calatorie cu tramvaiul -popasul in fata propriei locuinte -discutia cu patronul -intoarcearea cu trasura la tiganci -intalnirea cu Hildegard
Tot la nivelul compozitiei se observa in nuvela prezenta urmatoarelor tehnici narative:
- tehnica simetriei narative-determinata de structura nuvelei
- tehnica palimpsestului sau tehnica epicului dublu- in plan literar se nareaza intamplari banale ale unui personaj obisnuit, iar in subtext se simte un puternic fundal de simboluri si semnificatii astfel: naratiunea evolueaza de la relatarea unui eveniment realist spre nivelul mitic astfel incat realul si irealul se suprapun. Prin aceasta tehnica realul din opera "La tiganci" se fisureaza lasand loc sacrului chiar si prin cele mai obisnuite gesturi.
*tehnica epicului dublu se realizeaza in nuvela prin doua procedee :
primul = mise en scene - intamplarile sunt relatate printr-o naratiune la persoana a 3-a cu toate acestea naratorul nu intevine niciodata prin comentarii directe prin analiza interioara a personajului ci descrie decorurile, faptele, gesturile, interpretarea fiind lasata pe seama naratarului extern (perspectiva narativa din afara).
cel de-al doilea procedeu este reprezentat de tratarea lirica a cuvintelor ( limbajul devine purtator de simboluri; in nuvela lui Mircea Eliade, simbolul are o functie unificatoare in sensul ca fragmentele disparate tind sa se uneasca oferind cheia interpretarii textelor).
Prin urmare, fiecare simbol are rol de „vehicul” al tranzitiei de la planul real la cel ireal. Mircea Eliade afirma de altfel „in nuvelele mele incerc mereu sa camuflez fantasticul in cotidian”. Asadar in primul segment narativ simbolurile Universului fantastic se contureaza din elementele realului. Cu toate acestea, desi realul ii ofera nenumarate semne, personajul nu stie sa le decodifice.
Principalele semne :
Din prima secventa narativa- conversatia din tramvai prin care se contureaza obsesiile personajului. Aceste obsesii duc la imposibilitatea personajului de a se concentra la ceea ce spun ceilalti. Discutand in cazul acesta despre logoreea (persoana care vorbeste mult) personajului, care sugereaza ambiguitatea. In sustinerea acestei idei avem in vedere monologul interior al personajului care se realizeaza insa la persoana a 2-a.
Ambiguitatea este sustinuta si de replica sa devenita laitmotiv „prea tarziu”. Alte secvente: oboseala, caldura- sugereaza o perturbare in plan rational al personajului.
· tehnica echivocului bazata pe ambiguitatea discursului narativ si pe efectul magic al finalului care nu sfarseste nimic ci anunta o continuare.
Aceasta tehnica a echivocului se realizeaza in nuvela prin doua procedee:
o aluzia prezenta in finalul deschis in replica lui Hildegard prin care se sugereaza sensurile unei initieri.
o confuzia personajului care afirma „se intampla ceva cu mine si nu stiu ce”.
- tehnica transgresarii temporale ( consta in incalcarea legilor temporale specifice ordinii naturale a lumii