puteți să-mi spuneți o povestire despre o călătorie (în timp/in spațiu/in trecut / in viitor) vă rog frumos dau coroană
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Povestore despre o călătorie în spațiu : Încetul cu încetul, nava reuşeşte să învingă forţa colosală de atracţie a pământului şi se îndreaptă spre zenit, precum o barcă pe o mare agitată. Presiunea enormă care apasă pe învelişul exterior, se simte şi in interior, iar din când în când se aud scârţâituri subţiri pe la îmbinările fuzelajului. Chiar dacă am depăşit plafonul pufos de nori grei şi albi, aparatul de zbor se opinteşte din greu să iasă din braţele puternice ale Terrei. Eliberarea din sfera de influenţă a magnetismului pământului aduce cu sine cu o linişte de mormânt. Doar bâzâitul motoarelor grele şi şuieratul înfundat al jetului propulsor se aud în carlinga bine izolată. Plutim în eterul nesfârşit al cosmosului cu atâta tandreţe încât aş putea spune că stăm pe loc. Doar cifrele ceasului electronic de pe bord, care cresc neîncetat de când am decolat, îmi amintesc că zburăm cu mult peste viteza sunetului, adică aşa cum se spune în poveşti: zburăm ca vântul şi ca gândul.Privirea îmi fuge către hubloul generos al navei. Brusc mă trece un fior rece pe şira spinării, însoţit de o senzaţie de emoţie copleşitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare şi de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro şi verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de uimire şi plin de o admiraţie covârşitoare înţeleg de ce planeta Pământ se numeşte Planeta Albastră. Secundele devin ore, iar miile de kilometri devin milimetri. Sunt complet debusolat. Pământul aşa cum îl ştiu eu, mare şi plin de forme de relief, miliardele de oameni, părinţii mei, fraţii mei, casa mea s-au topit într-un mic punct nesemnificativ, faţă de grandoarea cosmosului. Nu se mai desluşeşte nimic din albăstrimea planetei natale. Undeva mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârşit de negură liniştită.
Sper că te-am ajutat!
Explicație:
Se spune că inclusiv Guvernul SUA este implicat în astfel de experimente, pe care le realizează la baza aeriană Montauk. Mulţi cred că laboratorul chiar a reuşit să creeze un „tunel al timpului”, care le-a permis oamenilor de ştiinţă să călătorească înapoi în timp, în 1943.
Şi la Versailles se zvoneşte că ar exista un astfel de „tunel” fiindcă mai devreme, în 1901, două femei, Anne Moberly şi Eleanor Jourdain declarau sus şi tare că au alunecat accidental înapoi în timp. S-a întîmplat când vizitau un mic castel de la Versailles şi susţin că s-au trezit brusc în timpul Revoluţiei Franceze. O reputaţie faimoasă din acest punct de vedere are şi Strada Bold, din Liverpool, după ce mulţi oameni au afirmat că au fost duşi înapoi, în anii 1950 şi ’60, în timp ce se aflau pe această arteră.
Potrivit unui text semnat de Tim Swartz şi intitulat „La marginea timpului”, un om a alunecat în anii ’50, iar la întoarcere a dat detalii exacte cu privire la numele şi poziţionarea magazinelor existente acolo la vremea respectivă. În toamna lui 2010 a făcut vâlvă o secvenţă din pelicula „Le Cirque”, regizata de Charlie Chaplin, în urmă cu mai bine de opt decenii, unde apare o femeie care pare că vorbeşte la un telefon mobil. Internauţii au lansat speculaţii potrivit cărora femeia este un călător în