Question

Puteti va rog prumos cineva sa-mi postati aici textul` Fuga cu mingea` . De Marin Sorescu.Va rog

Answer 1

O curte mare, cât cuprinzi cu privirea, unde bat mingea oamenii în toată firea. Deşi, în general, ei nu sparg geamuri, sau mai ştiu eu, vreun cristal, se strâng în jur tot felul de vecini şi ţipă la ei a scandal.
Dar să fim atenţi la jucători, care sunt formidabili (uneori). Joacă atât de frumos, încât creşte iarba sub paşii lor, jos. Atunci pe tot stadionul trec fiorii, ca toamna printre nori cocorii. Dau atât de tare în minge, încât fiecare lovitură înseamnă gol, sau ceva aseŹmănător. Chiar şi luna provine de la un şut. Este o minge care n-a mai căzut. Unele mingi aruncate aşa, se prind pe cer, naiba să le ia! O, staţi puţin, că mi-am adus aminte! Nu-i adevărat ce v-am spus mai înainte. Nimeni aici nu ţipă şi nu plânge, zgomotele astea vin tot din minge. Că ea e plină, măi băiete, cu tot felul de vaiete. Şi când o atinge cu piciorul nenea Ion, vaietele se varsă pe stadion. Uitaţi-vă acum în jur; oamenii aceştia sunt muţi, v-o jur. Pe ei niciodată n-o să-i auziţi strigând, iar dacă se-ntorc acasă răguşiţi, să ştiţi c-au răguşit în gând.
Şi acum o fază pentru care toată săptămâna rândunica se va nesuferi cu pisica. Un jucător plimbă mingea cu capul şi pe picior, ca un jongleur. Ca fulgerul a înaintat, dar în faţa porţii s-a-mpiedicat. Suntem în minutul 27, către el zboară lin un stol de sticle de bere şi lapte. Se poate spune, din acest punct de vedere, că pe stadion curge lapte şi bere.
După cum vedeţi, şi oamenilor mari le cam place să se joace. Fotbalul ăsta, cu toată zarva, e un fel "de-a baba oarba''. Adică jucătorii noştri parcă aoleu! dau în minge legaţi c-o basma la bombeu (în loc de ochi). Nu le fie de deochi! În alte părţi, oamenii se luptă cu taurii cei ţepeni în copite şi cu coarnele pe gresia lunii ascuţite. Cum voi vă jucaţi "de-a v-aţi ascunselea"', jocul ăla s-ar putea numi "de-a v-aţi împunselea". Iar mai demult, în loc de minge, se aduceau tigri ori fioroşi lei şi tu trebuia să dai cu piciorul în ei. Atunci venea la stadion prea multă lume, de-aia din când în când se dădea drumul la lei direct în tribune. Numai aşa oamenii se hotăreau să mai părăsească jocurile, luând drumul casei şi al cetăţii, ca să facă istoria antichităţii. Dar ce vă tot vorbesc mereu, când nu mă aud nici eu? În urechea mea cea stângă cineva a început să plângă. Şi-n urechea mea cea dreaptă o talangă se deşteaptă.