R (167.) Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care motivezi
apartenenţa poeziei Murmurul fântânei de Dimitrie Anghel la genul liric.
In compunerea ta, trebuie:
- 2p., coere
2p.; Ortograf
. (4p.) să precizezi două trăsături ale genului liric;
- (8p.) să prezinți detaliat două trăsături ale genului liric, valorificând textul dat;
- (2p.) să respecţi structura specifică tipului de compunere cerut;
- (2p.) să ai obligatoriu numărul minim de cuvinte precizat.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Textul dat aparţine genului liric, deoarece prezintă trăsături specifice acestuia.
O caracteristică a creaţiei lirice, prezentă şi în textul dat, se referă la exprimarea directă a sentimentelor de nostalgie. Poetul rememorează atmosfera veselă din grădina bunicilor săi, marcată de prezenţa permanentă a fântânii ornamentale şi de murmurul continuu al acesteia, când "bătrânii / Lung sfătuiau în şoapta apei" şi "Copila (...) privea uimită la curcubeiele de soare / Ce se fărmau în praful apei". Sentimentul de tristeţe adâncă învăluie textul, poetul exprimându-şi dorul faţă de copilăria apusă.
O altă marcă a discursului liric este subiectivitatea sa. Eul liric îşi face simţită prezenţa prin forme lexico-gramaticale, precum pronume şi verbe la persoana I ("noi", "ne-am răzleţit") şi verbe la persoana a II-a ("asculţi", "auzi"). De asemenea, prin intermediul interogaţiilor retorice care domină în întregime strofa a treia, subiectivitatea poetului devine evidentă în căutarea unei perioade frumoase, dar pierdute, copilăria: "Dar astăzi unde-s copiii gureşi? Unde-i oare / Copila ce privea uimită ..."
În al treilea rând, poetul utilizează limbajul expresiv pentru a-şi confesa sentimentele de dor, de nostalgie faţă de trecut. Personificările predomină în întreaga poezie: "murmurul fântânei", "plânge povestea vremurilor trecute", "s-a potolit atâta viaţă", "şoapta apei". Astfel, fântâna devine toposul acestei poezii, poetul fiind legat de murmurul şi şi şoaptele ei, deoarece îi reamintesc de imaginile frumoase în care cei dragi trăiau şi îi erau aproape, dar care acum nu mai sunt. A rămas doar fântâna, fapt evidenţiat tot printr-o personificare: "Ş-acuma numai apa plânge". Epitetele "glasuri gângave", "umbre sure", "să se năruiască etern" completează atmosfera încărcată de tristeţe. Predomină în special imaginile auditive ("copiii gureşi", "murmurul fântânei"), în timp ce imaginile vizuale sunt mai puţin abundente ("de când tot curge împrăştiind mărgăritare"). Momentele preţioase ale copilăriei, redate prin metafora "de când tot curge împrăştiind mărgăritare", s-au topit în trecut, iar repetarea structurii "de ani şi ani", procedeu stilistic cu valoare de refren, reliefează trecerea neiertătoare a timpului pentru fiinţa umană, în contrast cu imortalitatea apei, simbolizată prin fântână.
Având o structură versificată, această creaţie lirică are o muzicalitate aparte, realizată prin rima împerecheată, măsura de 18 silabe şi de ritmul iambic.
În concluzie, textul dat aparţine genului liric, deoarece poate îşi exprimă în mod direct sentimentul de dor faţă de copilăria pierdută, asumându-şi vocea eului liric, folosind un limbaj figurat.
Explicație: