războaiele punice rezumat
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
În secolul al IX-lea î.e.n., fenicienii veniţi din Tyr au fondat pe coasta actualei Tunisii un port căruia i-au dat numele de Qart Hadasht, „oraşul nou”. Mai întâi simplă etapă spre Spania, oraşul cunoaşte un mare avânt începând din secolul al VI-lea î.e.n. În timp ce marinarii săi recunosc coastele Africii şi ale Europei , atingând Bretagne şi Irlanda, Cartagina îşi stabileşte capetele de pod în Spania, în Baleare, Corsica, Sardinia şi în Sicilia. În secolul al III -lea î.e.n., este primul oraş al Mediteranei Occidentale.
La adăpostul triplului său zid, ea practică un comerţ deosebit de activ, cumpărând şi redistribuind în toată lumea mediteraneană metalele preţioase din Spania şi Maroc, mirodeniile din Orient, cositorul din Cornuaille, fildeşul şi sclavii africani etc. Industriile sunt prospere (arme, vase, ţesături în purpură) iar regiunea învecinată, exploatată intensiv, dă grâu din belşug, ulei şi vinuri.
Toată puterea Cartaginei se bazează pe flotă, fără rivali în Mediterana. Armata este formată din mercenari, adesea revoltaţi, dar dispune de o excelentă cavalerie numidă şi de numeroşi elefanţi de luptă. Ea este comandată de nobili cartaginezi , în rândul cărora găsim generali de mare valoare. Guvernat, la început, de doi regi, oraşul este, din secolul al V-lea, administrat de doi suffecti, aleşi pentru un an şi proveniţi, ca şi membrii Senatului şi ai Consiliului, dintre cele mai bogate familii de armatori şi de mari proprietari.
Timp de două secole şi jumătate, Roma şi Cartagina au trăit într-o bună înţelegere. Relativa depărtare dintre teritoriile lor, despărţite de mare, şi faptul că ambiţiile lor erau complementare – dominarea peninsulei italice pentru prima, cea a Mediteranei, pentru a doua – au împiedicat fricţiunile între aceste două puteri în creştere şi au garantat pacea. Dar sfârşitul războiului cu Tarentul (272 î.e.n.) marchează o întorsătură în politica romană. Roma, fostă cetate a Latiumului, îşi termină, odată cu luarea Tarentului, cucerirea sudului Italiei; ea este pe viitor în fruntea unui adevărat imperiu, ale cărui limite sunt foarte aproape de cele ale domeniului punic (din latinescul punicus însemnând „cartaginez”).