razumatul basmului sarpele alb dau 20 de puncte
Răspunsuri la întrebare
Într-o bună zi Țapul trebuia să treacă înotând o apă curgătoare pentru a ajunge într-o livadă.
Într-o bună zi Țapul trebuia să treacă înotând o apă curgătoare pentru a ajunge într-o livadă.Șarpele îl rugă să îl ia și pe el în spate pentru a-l trece dincolo de apă. Țapul spuse că îi este greu, dar la insistențele șarpelui care îi vorbi despre prietenie dar și despre faptul că poate muri înecat, țapul cedă și îl luă pe șarpe în spinare.
Într-o bună zi Țapul trebuia să treacă înotând o apă curgătoare pentru a ajunge într-o livadă.Șarpele îl rugă să îl ia și pe el în spate pentru a-l trece dincolo de apă. Țapul spuse că îi este greu, dar la insistențele șarpelui care îi vorbi despre prietenie dar și despre faptul că poate muri înecat, țapul cedă și îl luă pe șarpe în spinare.Văzându-se acolo, șarpele se încolăci în jurul gâtului țapului și îi destăinui că îi este foame iar el, țapul este perfect pentru a și-o potoli.
Într-o bună zi Țapul trebuia să treacă înotând o apă curgătoare pentru a ajunge într-o livadă.Șarpele îl rugă să îl ia și pe el în spate pentru a-l trece dincolo de apă. Țapul spuse că îi este greu, dar la insistențele șarpelui care îi vorbi despre prietenie dar și despre faptul că poate muri înecat, țapul cedă și îl luă pe șarpe în spinare.Văzându-se acolo, șarpele se încolăci în jurul gâtului țapului și îi destăinui că îi este foame iar el, țapul este perfect pentru a și-o potoli.Atunci, țapul îi spuse că în numele prieteniei, ar fi bine să ajungă cu bine la mal și apoi șarpele poate să îl mănânce. Șarpelui i se păru în regulă și a fost de acord. După ce au ajuns la mal țapul îi spuse că ar vrea să îi îndeplinească o dorință, în numele prieteniei la care șarpele făcuse referire pe celălalt mal, anume înainte de a-l mânca să se dea jos din spatele său și să se măsoare, abia apoi să îl mănânce. Șarpele a fost de acord, iar țapul, imediat ce a văzut șarpele jos, l-a călcat până i-a zdrobit capul și l-a luat în coarne.
Într-o bună zi Țapul trebuia să treacă înotând o apă curgătoare pentru a ajunge într-o livadă.Șarpele îl rugă să îl ia și pe el în spate pentru a-l trece dincolo de apă. Țapul spuse că îi este greu, dar la insistențele șarpelui care îi vorbi despre prietenie dar și despre faptul că poate muri înecat, țapul cedă și îl luă pe șarpe în spinare.Văzându-se acolo, șarpele se încolăci în jurul gâtului țapului și îi destăinui că îi este foame iar el, țapul este perfect pentru a și-o potoli.Atunci, țapul îi spuse că în numele prieteniei, ar fi bine să ajungă cu bine la mal și apoi șarpele poate să îl mănânce. Șarpelui i se păru în regulă și a fost de acord. După ce au ajuns la mal țapul îi spuse că ar vrea să îi îndeplinească o dorință, în numele prieteniei la care șarpele făcuse referire pe celălalt mal, anume înainte de a-l mânca să se dea jos din spatele său și să se măsoare, abia apoi să îl mănânce. Șarpele a fost de acord, iar țapul, imediat ce a văzut șarpele jos, l-a călcat până i-a zdrobit capul și l-a luat în coarne.La final țapul spuse că așa-i place prietenia, dreaptă.
A fost odata un batran impovarat de ani. Si de batran ce era, privirea i se tulburase, auzul ii slabise si-i tremurau genunchii le orice miscare. Cand sedea la masa sa manance, abia mai putea sa tina lingura in mana: varsa ciorba pe masa, iar uneori ii scapau chiar bucaturile din gura.
Si vazand pana unde ajunsese batranul cu nevolnicia, fiul si nora-sa se umplura de scarba. Nu-l mai asezara sa manance cu ei la masa, ci-l pusera intr-un colt, langa vatra. Si din ziua aceea ii dadeau de mancare intr-o strachina de lut, si nici macar atat cat sa se sature. Batranul cata cu jind la masa incarcata cu bucate, si ochii-i lacrimau de amaraciune.
Intr-o zi, strachina de lut ii scapa din mainile cuprinse de tremur; cazu pe jos si se facu cioburi. Cand vazu aceasta, nora apuca sa-l certe de zor, dar batranul se inchise in amaraciunea lui si nu scoase o vorba. Din cand in cand,numai, scapa cate-un oftat adanc. "Asta e prea de tot !...", isi spusera in sinea lor barbatul si nevasta. Si-i cumparara din targ, o strachina de lemn, pe cateva paralute. Bietul batran, trebui sa manance de aici inainte doar din strachina de lemn. Si iata ca odata, inspre seara, cum sedeau cu totii in odae, nepotelul - sa tot fi avut gagalicea de copil vreo patru anisori incepu sa-si faca de joaca cu niste scandurele.
- Ce faci tu acolo ? il intreba taica-sau.
- Fac si eu o covaita - ii raspunse copilasul - din care sa manance tata si mama, cand n-or mai fi in putere, ca bunicu !...
Amandoi catara mult timp unul la altul si de amar si de rusine ii podidi plansul. Il poftira de indata pe batran sa se aseze la masa lor si, din ziua aceea, mancara iarasi cu totii impreuna. Si din cand in cand se mai intampla ca batranul sa verse din mancare, nu-l mai lua nimeni la rost...