Question

Realizat o compunere , minim 10-15 randuri, in care sa demonstrati ca "O scrisoare piersuta " de I.L.Caragiale este o comedie
VA ROG SA MA AJUTATI !!! :)

Answer 1

e ceva mai lunga, am facut-o acum ceva timp, dar am luat 10 pe ea. 
Alături de creațiile lirice, specii dramatice, precum comedia și tragedia, au fost cultivate încă din Antichitatea culturală, drama fiind o formă recent apărută ca specie a genului dramatic. Toate textele dramatice au în comun structura compozițională; se remarcă împărțirea în arte/tablouri, cărora li se subscriu scenele. Autorul nu mai este reprezentat de către nici o voce, însă ideile acestuia sunt transmise indirect prin intermediul personajelor participante la acțiunea ce evoluează conform momentelor subiectului. Ca mod de expunere esențial este utilizat dialogul (uneori dublat de monolog sau descrierea literară), firul diegezei fiind desprins din jocul replicilor rostite de personaje(numele acestora apare înaintea replicii precedate de două puncte). Totuși, singura intervenție a autorului o constituie indicațiile scenice, elocvente în caracterizarea directă și indirectă a personajelor.
     Clasic al literaturii române tocmai prin valoarea comediografiei sale, I. L. Caragiale consacră specia comediei prin piese de teatru precum „ O scrisoare pierdută”, încadrarea în specie fiind generată de prezența particularităților specifice: conflict ilar și apelul autorului la diverse tipuri de comic.
       Creația literară „ O scrisoare pierdută” respectă criteriile formale ale genului dramatic și ale speciei comedie: este structurată în patru acte (și un număr variabil de scene), dialogul, monologul și descrierea funcționând ca moduri de expunere. Caracterul scenic propriu textelor dramatice este susținut și de frecvența didascaliilor, și, mai ales, de numeroasele versiuni ale piesei în reprezentațiile dramatice de-a lungul timpului.
      În mod tradițional, expozițiunea este izolată în preambulul piesei, unde apar „lista de persoane”, locul și timpul („capitala unui județ de munte”, „zilele noastre”), cititorul având deja ocazia să cunoască o primă formă a comicului de situație, respectiv onomastic. Ambiguitatea reperelor spațio-temporale sugerează generalitatea situațiilor și a caracterelor prezentate și satirizate: numele protagoniștilor sunt hilare, în concordanță cu moravurile atacate de dramaturg: Zoe-femeia adulterină, Zaharia Trahanache-încornoratul simpatic, Nae Cațavencu-demagogul versatil etc.
       Intriga este banală, ca în orice comedie, și se află în titlu: Zoe, amanta prefectului și soția venerabilului „neica” Trahanache , pierde biletul de amor trimis de amant, care va deveni obiect de șantaj pentru Cațavencu, avid de funcții politice. Întreaga diegeză are în centru recuperarea prețiosului document, comicul de limbaj ilustrând ridicolul situației, ipocrizia și impostura, corupția și imoralitatea. Personajul cel mai impunător și, de altfel, unic în teatrul lui I. L. Caragiale, este coana Joițica, abilă actriță, al cărui singur scop este apărarea imaginii publice, în pofida caracterului imoral. În lupta ei antrenează pe soț. Pe amant, pe polițist, iar finalul, care aduce, ca în toate comediile, împăcarea taberelor adverse, îi descoperă cititorului aceleași, aceleași caractere, nici o evoluție, morală însă, a acestora.
       Întrunind trăsături ale genului dramatic (structură, dialog ca mod de expunere) și ale comediei, ca specie literară  (conflict banal, ridicol, utilizarea tipurilor de comic), creația literară „O scrisoare pierdută” , de I. L. Caragiale, este o comedie.