Realizati o descriere succinta a situatiilor paleogeografice redate in imaginile de mai jos, marcate cu literele A, B si C.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În urmă cu aproximativ 270 de milioane de ani, pe Pământ nu existau șapte continente (opt, dacă îl includem și pe cel care a fost Zealandia sau Continentul Neozeelandez), ci doar unul.
Era în perioada permiană a erei paleozoice, când peste tot se întindea supercontinentul Pangeea sau Pangaea înconjurat de un singur superocean care a primit numele de Panthalassa. 70 de milioane de ani mai târziu, ceea ce înseamnă că a existat în jur de 100 de milioane de ani, din cauza activității tectonice, Pangeea a început să se destrame încetul cu încetul și bucăți imense din supercontinent s-au împrăștiat departe una de alta. Continentele pe care locuim noi azi au prins astfel contur și în cele din urmă s-a format lumea pe care o știm.
Pangeea nu a fost însă nici primul, nici singurul supercontinent. Oamenii de știință din zilele noastre cred că mai multe supercontinente ca Pangeea s-au format și despărțit ulterior pe Pământ. Printre acestea, Pannotia, format în urmă cu aproape 600 de milioane de ani, și, cel mai vechi, Rodinia, ce a existat acum mai bine de un miliard de ani, cum scrie Britannica.
Tot Pământul
Pangeea, cuvânt din greaca veche, πᾶν (pan) înseamnă tot, întreg, și Γαῖα (Gaia) este Pământ, prin urmare s-ar traduce prin „tot Pământul sau toate pământurile”, a fost prima dată folosit în 1920 de omul de știință german Alfred Wegener (1880-1930) în lucrarea Die Entstehung der Kontinente und Ozeane, în traducere Originea continentelor și a oceanelor. El este cel care a lansat teoria „derivei continentelor”.
Cercetătorul era convins că, înainte de a se separa, devia (deriva) și reașeza în formele lor actuale, toate continentele au format unul singur numit de el la început în limba germană Urkontinent – ur înseamnă „primul sau original”, kontinent = „continent”. Ulterior, în studiul din 1920, Wegener a introdus cuvântul Pangeea, pe care l-a folosit în forma germană, Pangäa, însă a rămas în literatura de specialitate sub denumirea latină – Pangeea sau varianta Pangaea.
Explicația teoriei lui Wegener nu a fost însă acceptată de alți oameni de știință. El a sugerat, scrie într-un articol din National Geographic despre deriva continentelor, că probabil rotația Pământului a făcut ca părți imense din ceea ce era supercontinentul Pangeea să se rupă, să se deplaseze și să se îndepărteze unele din altele. O teorie care, de fapt, nu a putut fi demonstrată științific. Astăzi, separarea continentelor de care vorbea Wegener e dovedită științific prin plăcile tectonice, plăci ce s-au deplasat în trecut și continuă și azi.
Dacă Pangeea ar fi existat
Folosindu-se de o veche hartă a supercontinentului Pangea, italianul Massimo Pietrobon, care spune despre el că este „un explorator faimos și cartograf al Atlantidei”, a realizat în urmă cu câțiva ani o hartă în care putem vedea cât de diferit ar fi arătat lumea de azi dacă Pangeea ar fi existat. Evident, nu susține nimeni, nici chiar creatorul acestei hărți, că exact așa ar fi fost (de altfel, el spune că este doar o încercare și fără îndoială că poate fi îmbunătățită această hartă), însă ideea este că ne putem imagina cum ar fi fost dacă ar fi rămas un singur supercontinent.