Question

Realizati o povestire imaginativa a unei intamplari in vacant {o pagina caiet mic sau mai mult }



REPEDE VA ROG !!!

Answer 1

Era o dimineață însorită de vară. Razele blânde ale soarelui pătrundeau în camera cu pereții albi din casa bunicii. Am coborât din patul moale și cald și am pășit pe podeaua rece. În bucătărie, bunica mă aștepta cu micul dejun.
- Bună dimineața! Ai dormit bine?
- Bună dimineața, bunica! Am dormit foarte bine, însă a fost puțin rece în cameră.
- Așa e la țară, a spus bunica râzând. Ce dorești să faci astăzi?
- Aș vrea să vizitez împrejurimile...
- Bine, dar să ai grijă să nu te pierzi în pădure!
- Am înțeles, bunica!
Mi-am luat hainele de drumeție și am pornit pe drumul alb care ducea spre oraș. Soarele de vară strălucea pe cerul senin. Ajuns/ă în centrul orașului, căldura mă înfășură în mantia sa dogoritoare. Un cântec de păsări se auzi din dreapta mea. Am întors capul curios/ă și am simțit pe față o pală răcoritoare de aer rece. Vrăjit/ă, am intrat în pădure. Cântecul produs de foșnetul frunzelor îmi încântă urechile. Înaintam printre copaci, și, fără să-mi dau seama, am pierdut drumul spre oraș. Cântecul păsărilor se auzea în continuare, însă acum îl simțeam asemenea unui mârâit de animale sălbatice, iar răcoarea care mă îmbiase doar cu câteva zeci de minute înainte devenise un frig amarnic care îmi intră în oase. 
Am alunecat pe covorul de iarbă umedă și am început. Brusc, am auzit un zgomot. O umbră mare se apropia de mine. Mi-am pus speriat/ă mâinile la ochi, sperând ca fiara să nu mă observe. 
Peste câteva minute mi-am descoperit ochii. În fața mea era un cățel mic și alb, care mă privea curios. 
- Știi drumul spre oraș? l-am întrebat.
Cățelul s-a ridicat și mi-a făcut semn să-l urmez. Uimit/ă, am mers după el.
După 5 minute eram înapoi în oraș. I-am mulțumit cățelului și am plecat, însă el m-a urmărit până în fața casei. Atunci l-am întrebat dacă vrea să fie cățelul meu și mi-a răspuns cu un lătrat afirmativ. 
Am întrat în bucătărie și bunica m-a întrebat ce e cu câinele asta.
- Acesta este cățelul care m-a salvat, bunica!
De atunci, Marty a rămas cățelul meu.

Answer 2

Frunzele cad si-mi amintesc ce repede trece timpul.Parca ieri eram in gradina bunicii,jucandu-ma cu puii de gaina si dansand cu firele de iarba,in adierea calda a verii. 
Cu  fiecare nor ce trecea,cu fiecare clipa petrecuta acolo,ma simteam tot mai fericit.Soarele ca o imensa cupola se apropia de pamant mangaindu-l si umplandu-l de culoarea rosiatica a trandafirilor.
In gradina era liniste,se mai auzea doar zumzaitul albinelor.Ca de obicei ma plimbam pe poteca umbrita de meri,si peri ca din basme.Deodata fuse-i luat prin surprindere de un spiridus imbracat intr-o haina din frunze si flori ce statea sa-i pocneasca de gras ce era.Pentru cateva clipe statuseram amandoi ca doua statuii intepeniti de mirare,eu eram mai mult mirat pentru ca el avea un cos plin cu fructe deale bunicii,dupa care imi dadusem seama ca acesta furase fructele din gradina.M-am dezmortit din acea vraja miraculoasa cand acesta o lua la goana,si fugii si eu dupa el.Am fugit noi asa pana cand am cazut  printr-un tunel subteran si am iesit intr-o lume plina de spiridusi asemenea individului ce fusese acum cateva minute in gradina bunicii iar acum se invartea peste tot spunand ca vazuse un om pe care il aduse aici drept dovada.Dupa cele intamplate ma asteptam sa ma lege si sa ma dea la seful lor dar in schimb ei ma purtara la un tunel ducandu-ma astfel acasa.Cand am ajuns acasa i-am povestit tot bunicii care imi spusese sa ma odihnesc si imi promise ca vom discuta mai tarziu.