Realizati o scrisoare in care sa descrieți situația prin care treceți in aceasta carantina , de vreo 15 randuri
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Buna , știu că toți trecem prin aceasta perioada care până la urmă se va termina.
Noi vom fi puternici și o sa supraviețuim acestei pandemii prin care ne-a fost încercată soarta .
Este greu să te poți acomoda cu stilul de viață de acum , închis într-o curte sau balcon si te gândești la clipele in care aveai voie sa te bucuri de lumina soarelui de sub un copac nu de la balcon .
Important este sa ajutam medicii să facă față în această situație , stand acasă și protejând oameni care ne sunt dragi :bunici , părinți ,unchi , mătuși ...
Pentru prima dată în istorie poți fii erou stand acasă pe canapea la televizor .
Eu unul stau acasă și încerc să respect și regulile impuse de stat si să mă și bucur de timpul petrecut alaturi de familie , sa mai citesc , să învăț să mă bucur de micile momente când evadez din casa ca să mă duc să iau alimente sau să duc gunoiul ...
Încep să conștientizez cat de liberi eram înainte de această pandemie ...
Incepe lumea sa conștientizeze că sunt mai importanți doctorii decât actori , fotbaliști ,pe care de multe ori s-a pus un preț mai mare decât ar fi trebuit .
Eu stau și oftez din când în când și mă uit câtă suferință este în lume și efectiv sunt "legat de mâini" prin sensul că nu pot ajuta cu nimic decât să stau in casa .
SPER CA E CE TREBUIE SI CA TE-AM AJUTAT .
izolare
Neuitatul meu coleg și prieten, azi e joi, în Sfânta Săptămână Luminată.
M-am trezit foarte devreme, cu noaptea-n cap, cum ziceau
bunicii noștri, am deschis geamul și privesc, din când în când,
întunericul de afară, un întuneric ce va fi curând lăptos,
amestecând culorile fugitive ale nopții cu proaspăta lumină
albă a începutului de dimineață.
Scriu și mă las cuprins de răceala aerului, care intră lejer pe fereastră.
Undeva, nu chiar foarte departe, se aude lătratul unui câine.
Poate că e un câine legat cu lanțul, care se mișcă într-un perimetru
limitat, pe lângă un gard înalt, de fier forjat. Parcă nu latră amenințător,
poate că și mârâie uneori, pentru că sesizez câteva întreruperi,
un fel de pete mici de întuneric, stranii ca o trecere scurtă a
vântului, printre încă fragedele fire de iarbă, din preajma
castanilor singuratici și triști.
Și fiind Joia Luminată, așa cum am mai spus, peste câteva ore
voi urmări Teleșcoala de pe TVR2, unde se uită mereu și
bunicul Spiridon, mai ales
la doamnele de la matematică, pe care le apreciază foarte
mult... și parcă, privindu-le, le-ar sorbi îndelung, odată cu
aburii subțiri ai ceaiului de rozmarin.
Spre ora 10, bunicul se ridică din fața televizorului, întinde
mâna, undeva, spre Biblia din bibliotecă, trage ușor de acolo
o folie de aspirină și, după ce înghite două pastiluțe cafenii,
murmură ceva, de el știut, poate o rugăciune,
poate altceva, din care eu am sesizat, o dată, cuvintele :
pușca și cureaua lată...
Sunt convins că e un efect secundar al carantinei, al faptului
că bunicul nu are voie să iasă din casă decât 2 ore pe zi,
de pe la 11 până pe la 13.