realizati un eseu cu denumirea:Natura prietena noastra
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Răspuns:
Natura prietena noastra
Natura este prietene noastra .Ea ne ofera aier curat si sanatate.Natura ne ofera lucruri bune cum ar fi mere, se spune ca un mar pe zi tine doctorul departe .Natura are multe lucruri de oferit trebuie doar sa le aflam.
Răspuns de
2
Natura, în sensul cel mai larg, este echivalent cu lumea naturală, lumea materială, fizică sau universul. „Natura” se poate referi la fenomenele lumii fizice și, de asemenea, la viață în general. Studiul naturii este o mare parte, dacă nu singura parte a științei. Deși oamenii fac parte din natură, activitatea umană este adesea înțeleasă ca o categorie separată de fenomenele naturale.[1]
Marmolata, cel mai înalt vârf montan din Dolomiți, Italia
Fluviul Gambia, Africa
„Insula florilor”, Klagenfurt Land, Austria
Intrarea în defileul Verdon, Alpes-de-Haute-Provence, Franța, văzut de pe lacul Sainte-Croix
Chiparoși de baltă (taxodium distichum), teritoriul Krasnodar
Cuvântul „natură” este derivat din cuvântul latin natura, care înseamnă „calități esențiale, dispoziție înnăscută” și, în cele mai vechi timpuri însemna literalmente „naștere”.[2] În filosofia antică, Natura este folosită mai ales ca traducere latină a cuvântului grecesc physis (φύσις), care inițial se referea la caracteristicile intrinseci pe care plantele, animalele și alte caracteristici ale lumii le dezvoltă de la sine.[3][4]
Conceptul de natură ca întreg — universul fizic — este un concept mai recent care a dobândit o utilizare din ce în ce mai largă odată cu dezvoltarea metodei științifice moderne în ultimele secole.[5][6] Odată cu revoluția industrială, natura a devenit din ce în ce mai mult văzută ca o parte a realității lipsită de intervenția intenționată: ea a fost, prin urmare, considerată sacră de unele tradiții (Rousseau, transcendentalism american) sau un simplu decor pentru providența divină sau istoria umană (Hegel, Marx). Cu toate acestea, o viziune vitalistă a naturii, mai apropiată de cea presocratică, a renăscut în același timp, mai ales după Charles Darwin.[1]
În cadrul diferitelor utilizări ale cuvântului de astăzi, „natura” se referă adesea la geologie și animale sălbatice. Natura se poate referi la domeniul general al plantelor și animalelor vii și, în unele cazuri, la procesele asociate cu obiectele neînsuflețite — modul în care există anumite tipuri de lucruri și se schimbă de la sine, precum vremea și geologia Terrei. Se consideră adesea că înseamnă „mediul natural” sau sălbăticia- animale sălbatice, roci, păduri și, în general, acele lucruri care nu au fost modificate substanțial de intervenția umană sau care persistă în ciuda intervenției umane. De exemplu, obiectele fabricate și interacțiunea umană în general nu sunt considerate parte a naturii, cu excepția cazului în care sunt calificate ca, de exemplu, „natura umană” sau „întreaga natură”. Acest concept mai tradițional al lucrurilor naturale care poate fi găsit și astăzi implică o distincție între natural și artificial, artificialul fiind înțeles ca ceea ce a fost adus în existență de o conștiență umană sau de o minte umană. În funcție de contextul specific, termenul „natural” s-ar putea distinge și de nefiresc sau supranatural.
Marmolata, cel mai înalt vârf montan din Dolomiți, Italia
Fluviul Gambia, Africa
„Insula florilor”, Klagenfurt Land, Austria
Intrarea în defileul Verdon, Alpes-de-Haute-Provence, Franța, văzut de pe lacul Sainte-Croix
Chiparoși de baltă (taxodium distichum), teritoriul Krasnodar
Cuvântul „natură” este derivat din cuvântul latin natura, care înseamnă „calități esențiale, dispoziție înnăscută” și, în cele mai vechi timpuri însemna literalmente „naștere”.[2] În filosofia antică, Natura este folosită mai ales ca traducere latină a cuvântului grecesc physis (φύσις), care inițial se referea la caracteristicile intrinseci pe care plantele, animalele și alte caracteristici ale lumii le dezvoltă de la sine.[3][4]
Conceptul de natură ca întreg — universul fizic — este un concept mai recent care a dobândit o utilizare din ce în ce mai largă odată cu dezvoltarea metodei științifice moderne în ultimele secole.[5][6] Odată cu revoluția industrială, natura a devenit din ce în ce mai mult văzută ca o parte a realității lipsită de intervenția intenționată: ea a fost, prin urmare, considerată sacră de unele tradiții (Rousseau, transcendentalism american) sau un simplu decor pentru providența divină sau istoria umană (Hegel, Marx). Cu toate acestea, o viziune vitalistă a naturii, mai apropiată de cea presocratică, a renăscut în același timp, mai ales după Charles Darwin.[1]
În cadrul diferitelor utilizări ale cuvântului de astăzi, „natura” se referă adesea la geologie și animale sălbatice. Natura se poate referi la domeniul general al plantelor și animalelor vii și, în unele cazuri, la procesele asociate cu obiectele neînsuflețite — modul în care există anumite tipuri de lucruri și se schimbă de la sine, precum vremea și geologia Terrei. Se consideră adesea că înseamnă „mediul natural” sau sălbăticia- animale sălbatice, roci, păduri și, în general, acele lucruri care nu au fost modificate substanțial de intervenția umană sau care persistă în ciuda intervenției umane. De exemplu, obiectele fabricate și interacțiunea umană în general nu sunt considerate parte a naturii, cu excepția cazului în care sunt calificate ca, de exemplu, „natura umană” sau „întreaga natură”. Acest concept mai tradițional al lucrurilor naturale care poate fi găsit și astăzi implică o distincție între natural și artificial, artificialul fiind înțeles ca ceea ce a fost adus în existență de o conștiență umană sau de o minte umană. În funcție de contextul specific, termenul „natural” s-ar putea distinge și de nefiresc sau supranatural.
rera27:
Cam lung , dar e bun! nice bro
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă