Realizați un eseu în care să evidențiați subiectul romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război.
Vă rog dau coroană!
Răspunsuri la întrebare
"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" de Camil Petrescu reprezinta o stralucita lucrare din perioada interbelica ce surprinde drama psihologica a intelectualului lucid, corupt in urma experientelor iubirii si vindecat de experientele razboiului. Astfel, autorul traseaza o puternica trecere de la planul conflictului exterior, al evenimentelor catre cel interior, al constiintei, subiect ce este sustinut prin titlul operei.
In incipit are loc fixarea actiunii, a timpului si a spatiului nararii. Evenimentele se deruleaza in "vara anului 1916", pe Valea Prahovei, intre Busteni si Predeal, unde este concentrat Gheorghidiu. Discutia de la popota ofiterilor in legatura cu achitarea la tribunal a unui barbat care si-a ucis sotia infidela constituie scena care declanseaza memoria afectiva, ce ii trezeste lui Gheorghidiu amintiri legate de cei doi ani si jumatate de casatorie cu Ela. De asemenea, se observa si declansarea unui conflict interior atunci cand personajul este profund afectat de mediocritatea de care ceilalti ofiteri dau dovada in ceea ce priveste iubirea, Gheorghidiu afirmand ca "cei ce se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt". Este ilustrat caracterul idealist si superioritatea protagonistului in raport cu personajele din jur. Totodata, aceasta confesiune debuteaza sub semnul incertitudinii : "Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma insala". Sentimentul se naste din orgoliu, caci naratorul marturiseste ca este magulit de atentia acordata de "cea mai frumoasa studenta de la Litere". Inceputul relatiei sta sub semnul unei fericiri care se prevedea a fi aparent eterna.
Cu toate acestea, echilibrul tinerei familii este perturbat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste dupa moartea unchiului sau, Tache. Ulterior are loc implicarea celor doi in viata mondena, cuplul fiind supus unei serii de schimbari majore, atat fizice cat si psihice. Stefan constata ca Ela este atrasa de discutiile despre avere si de noul stil de viata, dorind sa modifice radical modul lor modest de existenta. Acest lucru ii displace profund lui Gheorghidiu. In consecinta, cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carui punct culminant are loc cu ocazia excursiei la Odobesti, in timpul careia Ela ii ofera mult prea multa atentie unui anumit domn G (vag avocat, dansator monden, si posibil amant al sotiei). El devine foarte gelos, desi nu recunoaste, declarand cu fermitate :"Nu, n-am fost gelos, desi am suferit atata din cauza iubirii". Din acest moment, povestea de dragoste dintre Stefan Gheorghidiu si Ela se constituie intr-o adevarata "monografie a indoielii".
Dupa excursia de la Odobesti, legatura ce parea odata a fi indestructibila incepe sa fie serios pusa la indoiala, mai ales de Stefan. Printr-un gest necugetat si alimentat de dorinta vindicativa, Stefan aduce acasa o prostituata, motiv pentru care cei doi se separa. Dupa o scurta perioada de distantare, cei doi revin la mariaj, insa pentru putin timp. Urmeaza o noua despartire, intr-o noapte de februarie, cand Stefan revine in mod neasteptat acasa de la Azuga, unde era concentrat si ramane surprins de faptul ca Ela lipseste. Afla ulterior intr-un bilet ca sotia sa isi petrecuse noaptea acasa la Anisoara, verisoara lui.
Concentrat pe Valea Prahovei, unde asteapta intrarea Romaniei in razboi, Gheorghidiu primeste o scrisoare de la Ela prin care acesta il cheama urgent la Campulung. Sotia incearca sa-l convinga sa treaca o suma de bani pe numele ei in cazul in care acesta nu se va intoarce de pe front. In urma acestui episod, Gherghidiu este convins de infidelitatea sotiei si planuieste sa o omoare pe aceasta si pe amantul sau. Planul nu este dus la bun sfarsit din cauza izbucnirii razboiului, Stefan avand certitudinea ca sotia l-a inselat deja.
Partea a doua a romanului pune in evidenta experienta razboiului care are rol in desavarsirea personajului si relevarea propriilor valori : "o experienta definitiva, care nu ar trebui sa lipseasca din intregul meu sufletesc". Gheorghidiu se inrolase din doua motive principale: dorinta de a scapa de obsesia neimplinirii in iubire si nevoia de a capata o noua experienta capitala, necesara propriei formari ca personalitate. In ciuda imaginii ludice pe care acesta o avea asupra scenei razboiului, Gheorghidiu descopera o realitate dramatica, lipsita de atacuri vitejesti si strigate neinfricate pline de eroism, ci ordine contradictorii, marsuri istovitoare, foamete si iminenta mortii. Frontul inseamna haos, masuri absurde, invalmaseala, dezordine, fiind numit sugestiv "macel colectiv".
Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului narator fata de celelalte aspecte ale existentei sale, iar, datorita zbuciumului pe care l-a trait, acum i se par lipsite de importanta : "viziunea miilor de morti, a uraganului de obuze, a trupurilor zvarlite in aer." - se compune o imagine terifianta a unei lupte inumane.