realizati un scurt eseu despre mestesugurile populare care se mai practica in Romania si despre modul in care tinerii pot contribuii la conservarea
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
De mai multi ani in Romania se vorbeste despre reculul ireversibil al mestesugurilor traditionale care au ajuns pe cale de disparitie.
Din nefericire, nici industria turistica mioritica nu sprijina acest sector al mestesugurilor si artizanatului care in orice strategie de marketing ar trebui sa ocupe un loc central alaturi de obiectivele istorice, institutiile muzeale, unitatile de agrement, industria spectacolelor si toate celelalte „ingrediente” fara de care atractivitatea turistica a unei zone nu poate fi conceputa.
Spre deosebire de operatorii din turism care au renuntat complet dupa 1990 la colaborarea cu mestesugarii si artizanii romani, Agentia Nationala pentru IMM-uri si Cooperatie a lansat pentru perioada 2006-2009 un program de finantare nerambursabila destinat sustinerii mestesugurilor si artizanatului.
In perioada de glorie a turismului mioritic - plasata in anii ’70 - fiecare hotel de pe litoral sau din restul tarii avea langa receptie un mic magazin cu obiecte de artizanat care se vindeau foarte bine in randul turistilor straini si nu numai.
Era vorba despre costume populare, ii, linguri de lemn cu crestaturi traditionale romanesti, articole de olarit, dar si de vestita tuica romaneasca cu para crescuta in interiorul sticlei care provoca o atractie deosebita in randul turistilor in primul rand din cauza incercarii privitorului de gasi o explicatie asupra modalitatii prin care s-a reusit introducerea unui fruct atat de mare intr-un recipient cu gura atat de stramta.
Toate aceste suveniruri, desi banale pentru romani aveau un rol important in atragerea turistilor occidentali in Romania, pentru ca ele erau o forma concreta de publicitate a turismului autohton pe care o faceau involuntar cetatenii straini care plecau din tara la sfarsitul vacantelor, in statele lor de origine.
Din nefericire, dupa 1990 astfel de magazine cu suveniruri traditionale romanesti au disparut complet din peisajul turismului autohton. In locul lor au aparut- cu precadere in statiunile montane, dar si in cele de pe litoral- kilometri de tarabe care ofera spre vanzare cele mai grotesti si mai inestetice obiecte din categoria kitch-urilor.
Mai mult, o buna parte din fondul de marfa al acestor comercianti ce pot fi intalniti pe aleile ce conduc spre castelele Bran, Peles, in statiunile din sudul litoralului romanesc, precum si in alte destinatii turistice de pe teritoriul Romaniei, nu are nici o legatura cu ceva care sa aduca macar cu specificul mioritic.
Astfel, la respectivele tarabe poti intalni ceasuri chinezesti de perete cu efigia lui Dracula, sabii ninja, imitatii de pistoale medievale de prost-gust, tricouri cu Che Guevara sau cu liderii unor trupe muzicale din curentul punk-rock si alte asemenea ciudatenii de o calitate mai mult decat indoielnica, procurate din stocurile de „chinezisme” ale marilor angro-uri bucurestene.
In mod firesc, turistii straini parcurg vizual toate aceste kitch-uri si pleaca mai departe fara a cumpara aproape nimic, deoarece astfel de obiecte pot fi achizitionate din orice oras al lumii, inclusiv de la ei de acasa.
Spre deosebire de industria turistica romaneasca, hotelurile de la Budapesta, Chisinau- ca sa nu mai vorbim despre cele din Franta Spania, Grecia, Turcia si alte destinatii de top ale turismului european- sunt dotate cu magazine de suveniruri la preturi destul de piperate, dar care sunt deosebit de apreciate de vizitatorii din strainatate.
Practic, nu exista industrie turistica in statele in care acest sector are o pondere cat-decat semnificativa in economia respectivei tari, care sa nu utilizeze la maximum oportunitatile de vanzare a suvenirurilor cu specific national si local.