Question

Realizati va rog caracterizarea copilului din poezia '' Iarna pe úlita '' de George Cosbuc . Dupa algoritmul dat !!! Coronita !!!

Answer 1

Personajele sunt „ființe de hârtie”, așa cum le numea Ronald Barthes. Ele trăiesc numai în lumea ficțiunii, nu au constistență, însă mimează realitatea și uneori concurează starea civilă.
Personajul „homo fictus”, una dintre instanțele literare ale genului epic, este o individualitate integrată, prin intermediul limbajului, în sistemul de interacțiuni al operei literare., (cred)
Din punctul meu de vedere, opera „Iarna pe uliță” suprinde nu numai prin derularea acțiunii (cred), ci și prin imaginea copilului, care are rolul de purtător de mesaj al operei. Celelalte personaje acționează în funcție de spusele , atitudinea și prezența acestuia.
Autorul George Coșbuc surpinde cu măiestrie momentele și trăsăturile care-l individualizează.
Din punct de vedere fizic, protagonistul operei noastre este prezentat ca fiind un copil mic, cu „haina-i măturând pământul”, aceasta fiindu-i largă ,încât „cinci ca el încap în ea”.Până și căciula pe care o poartă fiind mai voinică decât el, astfel devenind un motiv de batjocură pentru copiii mai mari. Din punct de vedere moral, are o personalitate aparent curajoasă, încercând să-i intimideze pe ceilalți copii întrucât „e încruntat, și s-avântă, și se crede că-i bărbat”. Însă, nu reușește să facă de unul singur față grupului de copii, primind ajutor de la o babă, care, însă, nici ea nu reușește să-i oprească pe copii din joaca lor.
Autorul surpinde caracteristicile personajului în mod direct (prin descrierea făcută de autor și alte personaje)  „Haina-i măturând pământul/Şi-o târăşte-abia, abia:/Cinci ca el încap în ea” , „El e sol precum se vede” (- de autor) , „Uite-i, mă, căciula, frate,/Mare cât o zi de post -” (-de copiii mai mari) (acestea sunt exemple) și indirect (prin acțiunea, reacție, relația cu alte personaje, etc.) „El degrabă-n jur chiteşte/ Vrun ocol” (acțiune), „Toată ceata năvăleşte/ Pe-ntrecut” (relația dintre copilul mai mic și cei mari, reliefată prin graba, chiar cursa acestora de a râde de el)
În concluzie, autorul nutrește față de personajul plăsmuit un sentiment de drag, simpatie, determinat de imaginea sa și de „curajul” cu care acesta se duce la săniuș, în încercarea de a opri grupul cel zgomotos din a mai face tărăboi. Deasemenea, și eu simpatizez personajul, însușirile și atitudinea sa constituind portretul unui copilaș mic și timid, în același timp curajos și ușor de îndrăgit.