Realizează, în 50-70 de cuvinte rezumatul textului Vânători de lupi de Mihail Sadoveanu
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
In luncile Siretului, intr-un loc la marginea campiei, se aratasera oameni pribegi, veniti de la miazanoapte, din departari necunoscute. Asta a fost in adanc trecut, in veacuri vechi si-n tinereta lumii. Barbatii erau mari, cu fruntea nalta si cu ochi albastri. Femeile, subtiri si mladii, aduceau apa la bordeie in ulcioare de lut, pe care le purtau in crestetul capului, sprijinindu-le cu mana stanga. In apropierea iernii puneau pe ei suman de lana si piei de fiare ori de oaie. Din locurile intunecoase de unde fugisera, adusesera putina avere pe spinarile bourilor imblanziti. Adusesera si putine oi si cani voinici. Si mai ales un mestesug tainic, de a topi s-a fierbe arama s-a fauri arme noua, in ascutisul carora fulgera soarele. Acesti fugari se oglindeau in apa lina a Siretului de putine generatii si aveau putine asezari pe paraie si-n lungul raului, in locuri tari ca niste cetati. Dupa cele dintai ciocniri cu localnicii de la miazazi, statornicisera pace. Pribegii erau putini, insa aveau arme pe care cei de langa apele mari nu le cunosteau. Dar, desi aveau arme nebiruite si manii furtunoase, erau din fire blajini si pasnici.
Incet-incet, dupa ani, cutezasera sa ajunga pana la marginea campiilor, la o apa larga ca o mare, in care se varsa Siretul lor: s-acolo, la sfarsitul verii, obisnuiau acuma sa se-ntalneasca cu oameni care aveau altfel de ochi si graiau felurite limbi; si-n schimbul sculelor lor de arama, aduceau la deal, catra salasuri, grau pentru pita si magarusi pentru expeditiile lor departate in intunericul muntelui, la baile de arama.
In acest tinut, la gura Paraului Alb, isi avea asezare si mosul cel plesuv cu semintia lui.
Aveau bordeie pe coasta, in poiana, si Siretul le inconjura din trei parti cetatuia. La spatele lor in zari, aveau muntii, cu noaptea brazilor. Si mai aproape, intre poieni, paduri de fagi si mesteceni. La deal si la vale, dumbravi marunte si scanteieri de ape. Si peste luciul cel lat al
Siretului, o campie lina in ierburile careia curgea vantul.
Mosul cel batran si plesuv avea la salasuri putini barbati, dintre cei carunti, si femeile cu copiii. Tinerii, asupra toamnei, se suisera in munte, cu alti tovarasi si cu magarusii, pe poteci pe care numai ei pe lume le stiau, ca sa aprinza in locul cel tainic cuptoarele stanse.
Alti barbati ardeau mangal in padurea de fag. Femeile pregateau sumanele si cojoacele de iarna; altele rastoceau paraie si garle, ca sa prinza si s-afume peste. Flacauasii si copiii purtau prin poieni cardisoare de oi, si, sara, le aduceau la tarcuri bine inchise, unde le pazeau de hoti canii cei mari, tovarasii oamenilor.
Inainte de asfintitul soarelui, in ziua aceea, veni la bordeiul lui mos Plesuv nepotelul
18 sau cel mai tanar. Adusese oile aproape, le lasase in sama celor patru cani si daduse o fuga pana-n sat. Era descult, caci vremea era calda inca. Pletele balane i le stapanea o cusma de oaie si pe trup purta o piele de capra, incinsa strans cu curea. Sosi lepaind, cumpanind in mana dreapta toiegelul de alun. Batranul isi ascutea securea, pe-o lespede lucie de piatra. Lasa la o parte securea, isi dadu cu degetele pe dupa urechi cununa de plete albe de subt plesuvie, si, inaltand fruntea, zambi copilului ca unei amintiri a tineretii...