Realizează în maximum 100 de cuvinte rezumatul textului dat
David Mitchell omul de ianuarie
DAU COROANA!

Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
hey!
Explicație:
David Mitchell, în romanul său, Omul de ianuarie (în original Black Swan Green) a ales să scrie despre viața unui copil de treisprezece ani, Jason Taylor, care trece prin tot felul de întâmplări în decursul unui an. Acțiunea are loc în orășelul englezesc Worcestershire, iar timpul este începutul anilor `80. Fără a fi propriu-zis un roman, fiindcă volumul este alcătuit dintr-o serie de povestioare care îl au în centrul lor pe acest copil (poate drept model este însuși autorul în copilărie), dar și pe părinții lui, prietenii sau dușmanii lui, fără a urma o desfășurare evidentă a unei povestiri de la un capăt la altul al cărții, Omul de ianuarie se încheagă totuși, în final, mai ales prin faptul că există o evoluție a personajelor, mai cu seamă a celui central. Putem spune astfel că avem de-a face cu un bildungsroman modern. Jason Taylor este bâlbâit și acesta este marele său dezavantaj, de care, bineînțeles, ceilalți profită, mai cu seamă copiii răutăcioși care nu scapă nicio ocazie de a-l umili.Ușor naiv, interiorizat, dar foarte inteligent, Taylor nu se lasă cu una cu două și nici nu devine un copil care să aibă parte de un tratament preferențial din partea „băieților răi”, dar nici nu devine cel mai popular din școală. Reușește cumva să se descurce și de-a lungul anului crește, învață multe, are parte de o serie întreagă de evenimente prin care trec mai toți băieții: primul fum de țigară, prima bătaie, primul pahar cu alcool, prima întâlnire și multe altele. Treisprezece ani e o vârstă între copilărie și adolescență, iar David Mitchell redă foarte bine transformările de ordin interior ale băiețelului ce se pregătește să devină bărbățel.Simpatia pentru un verișor mai mare, care pare cool: fumează, vorbește despre fete, face lucruri interzise, și pe care îl ia drept model, îl îndeamnă și pe el la a-și împinge limitele. Pe de altă parte, competiția cu alți băieți, conștientizarea diferențelor din ce în ce mai accentuate dintre băieți și fete si încă se bat cap în cap cu gândurile de copil, cu plăcerea jocului, cu plăcerile inocente, și astfel că mintea lui Taylor uneori nu mai face față și de aici multe întâmplări semi-comice sau de-a dreptul dramatice. Poveștile sunt nenumărate și variază de la cele mai inocente, copilărești la cele de-a dreptul îngrozitoare: cum ar fi moartea sau suferința fizică. Totuși, Mitchell știe să își dozeze romanul astfel încât cititorul nici să nu se plictisească, nici să nu se îngrozească prea tare.
cp :)