Question

Realizează o compunere cu titlul ,,Adevarata libertate sa afla in tine”
Va rog mult din suflet! Am nevoie cât de repede posibil, va roooooooooooooog!!!

Answer 1

Răspuns:

Adevărata libertate se afla in tine

Omul este o ființă liberă , cu calitățile si minusurile sale. El își decide drumul in viața, unul pe care el in consideră potrivit . Orice persoana poate alege singură pentru el .In viață noi suntem liberi si trebuie sa alegem calea bună si sa trecem peste toate provocările de zi cu zi . Fiecare are drumul sau in viața. Omul este liber si așa o sa fie pentru totdeauna !

Coronița??

Answer 2

Oamenii,au inventat o mulțime de libertăți. Libertatea de mișcare, libertatea de cuvânt, libertatea de opinie, libertatea economică, socială, politică, etc. Au inventat și o mulțime de iubiri, iubirea de mamă, de tata, de frați și surori, de femei, de bărbați, de soție, de soț, de arte frumoase, etc. Cum poate știi omul care este adevărata libertate dintre atâtea libertăți? Cum poate oare știi omul să iubesca cu adevărat, când toată lumea îl învață tot felul de iubiri? Părinții, rudele, societatea îl învață că aceste iubiri sunt diferite, nu sunt toate la fel. Omul s-a născut oare cu toate aceste diviziuni ale libertății și ale iubirii ? Numai nevoia de iubire și de libertate a făcut posibilă apariția acestor false divizări. Omul simte iubirea din suflet, simte libertatea sufletului dar nu le poate identifica separat, pe fiecare în parte, nu le poate explica diferențele. La fel se întâmplă și cu sufletul. Omul s-a născut cu un singur suflet, nu cu două suflete, nu cu un suflet și un egou. Egoul, este o diviziune a sufletului, creată de societate pentru a te putea identifica. Omul identificat se simte în în siguranță. Paradoxul este că oamenii au creat egoul, această divizare de sine, din iubire, ca să înceapă să simta cine sunt. Căpătând corpul mental, ființa umană, a devenit sociabilă. Așa s-a diferențiat de regnul animal, înzestrat numai cu un corp emoțional, nu și unul mental. Datorită mentalului, oamenii, au căpătat posibilitatea să comunice unul cu altul prin cuvinte. Dar cum să se adreseze unul altuia, fără a avea o identitate? Sufletul este o parte a existenței ce nu puteau să o conștientizeze, nu puteau să și-o explice unul altuia prin cuvinte. De aceea au creat individualitatea, ca o instituție socială. Dar pentru asta omul s-a supus, de bună voie, unei îngrădiri. Educația din fragedă pruncie este cea care ne îngrădește libertatea și ne ascunde iubirea. De mici ni se spune, cine suntem, ce avem voie să facem și ce nu. Toată lumea ne învață cum trebuie să iubim și pe cine trebuie să iubim. Societatea are nevoie de sclavi, nu de oameni liberi. Omul liber este un rebel, nu ascultă de nimeni iar societatea are nevoie de oameni ascultători, nu de oameni liberi. Are nevoie de indivizi identificați și înregimentați, care să facă ce li se spune, în interesul societății, nu de oameni cu adevărat liberi, care să asculte numai de sinele lor adevărat. De aceea suntem dotați, de societate, de mici copii cu egoul, sinele divizat, falsul sine și cu el împreună, bagajul de cunoștințe introduse în subconștientul nostru. De aceea preocuparea societății, în această privință, a ajuns la paroxism. Pe lângă nume, prenume, adresă, primim și un cod cifrat. Avem cod numeric personal. Suntem „identificabili”. Nu putem face nici o mișcare fără ca societatea să știe unde locuim, unde muncim, ce bani avem, cu cine ne întâlnim, cu cine și ce comunicăm la telefon sau pe internet. Oare asta este libertatea ? Mai avem și legi, făcute de societate prin care oricând putem fi privați de „libertatea” mișcării, dacă nu respectăm regulile stabilite. Reguli stabilite de aleșii noștri, în mod democratic. Reguli care se shimba în ritm amețitor, fără a reuși a le cunoaște.

Dar în lumea noastră, sunt și cazuri speciale. Oameni, care din fragedă pruncie, se trezesc în viață cu o boală sau un handicap al trupului, fără voia lor. Trup bolnav din naștere, copil cu trup dezavantajat fizic, trup care face din viață o cruntă închisoare. Dacă societatea are un scop, are un interes, pentru dotarea noastră cu un egou bine dezvoltat, în ce scop apare în viață un trup cu o infirmitate? Oare care este scopul vieții când trimite un suflet într-un trup închisoare? Chiar dacă există explicația karmei trecutelor vieți ale acelui suflet, inclusiv ispășirea pedepsei pentru părinții săi actuali, sufletul pur, ce apare în trupul închisoare nu știe nimic din toate astea. Și dacă știe, ce poate face? Nu cumva viața le oferă astfel acestor suflete o șansa în plus, în drumul cunoașteri?

Ei bine, corpul fizic, trupul, creierul, pot fi distruse. Mintea și egoul pot fi distruse. Există însă ceva în sine indestructibil, nemuritor, etern. Era acolo înainte de nașterea ta și va fi acolo și după aceea, pentru că este ființa ta esențială. A ști acest lucru, a conștientiza sinele tău adevărat înseamnă să fi liber de toate închisorile trupului, ale minți, ale exteriorului tău.