Limba română, întrebare adresată de olivia47, 8 ani în urmă

Realizează o compunere descriptivă pornind de la titlul "către lună"​

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de petrachiarthur
0

văzută din emisfera nordică a Pământului

Nomenclatură

Denumit după

Lumină Modificați la Wikidata

Caracteristici orbitale

Perigeu 362 600 km

(356 400–370 400 km)

Apogeu 405 400 km

(404 000–406 700 km)

Axa semimajoră

384399 km (0.00257 UA)[1]

Excentricitatea 0.0549[1]

Perioada orbitală

27.321661 z

(27 z 7 h 43 min 11.5 s[1])

Perioada sinodică

29.530589 z

(29 z 12 h 44 min 2.9 s)

Viteza orbitală medie

1.022 km/s

Înclinația 5.145° față de ecliptică[2][a]

Longitudinea nodului ascendent

În regresie cu o revoluție la 18,61 ani

Argumentul de la perigeu

În progresie cu o revoluție la 8,85 ani

Satelit pentru Pământ[b][3]

Caracteristici fizice

Raza medie

1737.1 km (0,273 din a Pământului)[1][4][5]

Raza ecuatorială

1738.1 km (0,273 din a Pământului)[4]

Raza polară

1736.0 km (0,273 din a Pământului)[4]

Turtire⁠(d) 0.0012[4]

Circumferință 10921 km (ecuatorial)

Aria suprafeței⁠(d)

3.793×107 km2 (0,074 din a Pământului)

Volum 2.1958×1010 km3 (0,020 din al Pământului)[4]

Masă 7.342×1022 kg (0012300 din a Pământului)[1][4]

Densitate medie

3.344 g/cm3[1][4]

0.606 × Pământ

Gravitație

1.62 m/s2 (0.1654 g⁠(d))[4]

Factor de moment de inerție⁠(d)

0.3929±0.0009[6]

Viteza de ieșire

2.38 km/s

Perioada de rotație siderală

27.321661 d (sincronă)

Viteza de rotație ecuatorială

4.627 m/s

Înclinația axei

1.5424° față de ecliptică

6.687° față de planul orbital⁠(d)[2]

Albedo 0.136[7]

Temp. la suprafață min med max

Ecuator 100 K 220 K 390 K

85°N 150 K 230 K[8]

Magnitudinea aparentă

−2.5 to −12.9[c]

−12.74 (lună plină medie)[4]

Diametru unghiular

29.3 to 34.1 arcminute⁠(d)[4][d]

Atmosfera[9]

Presiunea la suprafață

10−7 Pa (1 picobar) (ziua)

10−10 Pa (1 femtobar) (noaptea)[e]

Compoziția volumetrică

He Ar Ne Na K H Rn

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Luna este un corp astronomic care orbitează planeta Pământ, fiind singurul său satelit natural permanent. Este al cincilea cel mai mare⁠(d) satelit natural din Sistemul Solar, și cel mai mare dintre sateliți planetari relativ la dimensiunea planetei pe care o orbitează (obiectul său primar). După satelitul lui Jupiter, Io, Luna este al doilea cel mai dens satelit dintre cei ale căror densități sunt cunoscute.

Se consideră că Luna s-a format acum circa 4,51 miliarde de ani, nu mult după Pământ. Există mai multe ipoteze pentru originea sa; cea mai acceptată explicație este că Luna s-a format din resturile rămase după un impact uriaș între Pământ și un corp de dimensiunile lui Marte, numit Theia.

Luna este în rotație sincronă cu Pământul, adică arată întotdeauna aceeași față către el, partea vizibilă fiind marcată de mări lunare vulcanice întunecate, care umplu spațiile dintre zonele înalte ale scoarței și craterele de impact mai proeminente. Văzută de pe Pământ, este al doilea obiect ceresc vizibil de pe Pământ ca strălucire, după Soare. Suprafața sa este de fapt întunecată, deși prin comparație cu cerul nopții pare foarte luminoasă, reflectanța ei fiind doar puțin mai mare decât cea a asfaltului⁠(d) uzat. Influența ei gravitațională produce mareele oceanice, mareele de uscat⁠(d), și o ușoară prelungire⁠(d) a zilei.

Distanța orbitală actuală a Lunii este de 384.400 km,[10][11] sau 1,28 secunde-lumină. Această valoare este de aproximativ treizeci de ori mai mare ca diametrul Pământului, mărimea aparentă pe cer fiind aproape la fel de mare ca cea a Soarelui, ca urmare Luna acoperă Soarele aproape perfect în timpul eclipselor totale de Soare. Această potrivire de aparență vizuală nu va continua în viitorul îndepărtat, pentru că distanța între Lună și Pământ este într-o lentă creștere.

Programul Luna⁠(d) al Uniunii Sovietice a fost primul care a ajuns pe Lună cu nave spațiale fără echipaj⁠(d) în 1959; Programul Apollo al NASA din Statele Unite ale Americii a realizat singurele misiuni umane până în prezent, începând cu prima orbită a Lunii efectuată de misiunea Apollo 8, în 1968, și continuând cu șase aselenizări între 1969 și 1972, prima fiind a misiunii Apollo 11. Aceste misiuni au adus rocă lunară⁠(d) care a fost folosită pentru a dezvolta o înțelegere geologică a originii Lunii, a structurii ei interne⁠(d), și a istoriei mai recente. De la misiunea Apollo 17 din 1972, Luna a fost vizitată doar de nave spațiale fără echipaj.

În cultura umană, atât proeminența naturală a Lunii pe cerul Pământului, cât și ciclul ei regulat de faze așa cum apare de pe Pământ, au oferit referințe culturale și influențe pentru societățile și culturile umane din timpuri imemoriale. Astfel de influențe culturale pot fi găsite în limbă, sistemele de calendare lunare⁠(d), artă⁠(d) și mitologie⁠(d


olivia47: ‍♀️‍♀️‍♀️
olivia47: Nu ai inteles...
petrachiarthur: Cea
petrachiarthur: Ces cu semne la
olivia47: Nu am vrut sa le pun
olivia47: si in plus nu ma ajuta....te rog sa faci alta de la tine....Nu de la wikipedia
petrachiarthur: Scuze eu am înțeles da am luat-o de pe Wikipedia
petrachiarthur: Așa mai repede că un fel
olivia47: stiu...dar nu ma ajuta...te rog sa imi faci alta
olivia47: Da i tu report la intrebare si dupa o postez iar
Alte întrebări interesante