Realizeaza o compunere in care sa prezinti o intamplare din timpul unei drumetii.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Ursul si drumetii
Drumul serpuia infricosator pe culmi de munte, in timp ce de o parte si de alta se cascau hauri nesfarsite. Aerul diminetii era atat de racoros, ca insusi bradul cel falnic isi unduia cu placere cetina verde si vesnica. Pe poteca dintre brazi se vedeau trei umbre, schitate de razele timide ale soarelui, care isi croiau cu o deosebita monotonie calea. Cea dintai se oprea din cand in cand, pentru a verifica marcajele, aproape sterse de anii cei grei. Vazandu-l pe primul mirat, ceilalti doi i se adresara cu vioiciune:
- Ce s-a intamplat? intreba unul din ei, scund, indesat si cu un fes maroniu pe cap.
- De ce ne-am oprit? insista si celalalt, vadit deranjat de popasul neanuntat.
- Am pierdut marcajul, spuse cu dezamagire in glas cel din fata. Am cercetat toate coniferele de prin preajma.
- Ei, si? Nimic?
- Nimic! si incepu sa dea roate potecii, uitandu-se si pe sub pietre, dar uitand cu desavarsire de harta din rucsac.
- Asadar ne-am pierdut? intreba Mircea deznadajduit, Harta ce zice?
Cu sufletul greu, cu vocea tremuranda, cel dintai spuse:
- Am pierdut-o pe traseu. Am mers orbeste timp de doua ore, de cand am vazut ultimul semn.
Ceilalti doi se indignara, ba se si suparara de lipsa de comunicare a lui Liviu. Desi se considera vinovat, nu venea cu nicio solutie.
Cel scund si gras, pe nume Tudor, gasi cu cale sa se intoarca pe acelasi drum, dar ceilalti doi l-au dezaprobat, spunand ca se vor pierde si mai rau. Nici nu apucara acestia sa vina cu sugestii, cand Tudor striga, infricosat:
- Fugiti, mai, ca ne-a mirosit ursul!
Au facut cale-intoarsa si, uitand de impotrivirea lor, Mircea si Liviu s-au tinut dupa Tudor, care fugea mai repede decat toti. Fara a se uita inapoi, cei trei au gasit cabana pe care o parasisera in zorii zilei. Apoi Mircea zise:
- Mai, dar ce peripetie! Sa dai nas in nas cu ursul!
- Care urs? zise Tudor, pus pe glume.
- Pai acela care ne-a mirosit, spuse incurcat Liviu.
- Cum credeati ca as fi reusit altfel sa va conving sa ne intoarcem? si Tudor sari triumfator pe o lavita, spre uimirea colegilor sai de drumetie.
- Mare pezevenghi! zise Mircea si il cinsti pe drumetul scund si gras cu o cana de vin, in timp ce Liviu incerca sa-si dea seama de ce a fugit de un urs imaginat.
D.R.
Drumul serpuia infricosator pe culmi de munte, in timp ce de o parte si de alta se cascau hauri nesfarsite. Aerul diminetii era atat de racoros, ca insusi bradul cel falnic isi unduia cu placere cetina verde si vesnica. Pe poteca dintre brazi se vedeau trei umbre, schitate de razele timide ale soarelui, care isi croiau cu o deosebita monotonie calea. Cea dintai se oprea din cand in cand, pentru a verifica marcajele, aproape sterse de anii cei grei. Vazandu-l pe primul mirat, ceilalti doi i se adresara cu vioiciune:
- Ce s-a intamplat? intreba unul din ei, scund, indesat si cu un fes maroniu pe cap.
- De ce ne-am oprit? insista si celalalt, vadit deranjat de popasul neanuntat.
- Am pierdut marcajul, spuse cu dezamagire in glas cel din fata. Am cercetat toate coniferele de prin preajma.
- Ei, si? Nimic?
- Nimic! si incepu sa dea roate potecii, uitandu-se si pe sub pietre, dar uitand cu desavarsire de harta din rucsac.
- Asadar ne-am pierdut? intreba Mircea deznadajduit, Harta ce zice?
Cu sufletul greu, cu vocea tremuranda, cel dintai spuse:
- Am pierdut-o pe traseu. Am mers orbeste timp de doua ore, de cand am vazut ultimul semn.
Ceilalti doi se indignara, ba se si suparara de lipsa de comunicare a lui Liviu. Desi se considera vinovat, nu venea cu nicio solutie.
Cel scund si gras, pe nume Tudor, gasi cu cale sa se intoarca pe acelasi drum, dar ceilalti doi l-au dezaprobat, spunand ca se vor pierde si mai rau. Nici nu apucara acestia sa vina cu sugestii, cand Tudor striga, infricosat:
- Fugiti, mai, ca ne-a mirosit ursul!
Au facut cale-intoarsa si, uitand de impotrivirea lor, Mircea si Liviu s-au tinut dupa Tudor, care fugea mai repede decat toti. Fara a se uita inapoi, cei trei au gasit cabana pe care o parasisera in zorii zilei. Apoi Mircea zise:
- Mai, dar ce peripetie! Sa dai nas in nas cu ursul!
- Care urs? zise Tudor, pus pe glume.
- Pai acela care ne-a mirosit, spuse incurcat Liviu.
- Cum credeati ca as fi reusit altfel sa va conving sa ne intoarcem? si Tudor sari triumfator pe o lavita, spre uimirea colegilor sai de drumetie.
- Mare pezevenghi! zise Mircea si il cinsti pe drumetul scund si gras cu o cana de vin, in timp ce Liviu incerca sa-si dea seama de ce a fugit de un urs imaginat.
D.R.
Alte întrebări interesante
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Chimie,
9 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă