Realizează o descriere a grădinii din textul Anei Blandiana.
AM MARE NEVOIE !!! REPEDE VA ROG !!!!
P.S. Poezia este până la lalele . Aia din continuarea lalelelor este altă poezie !!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Razele soarelul luminează grădina bogată și mare a Măriucăi. Se anunță o zi caldă și frumoasă, în care legumele-și întind brațele către soare, să crească mari, mari și să se rumenească bine. Norii anunță o ploicică scurtă în viitor, mai pe seară, venind de undeva de departe. O ploaie de vară ar mai răcori pământul dogoritor.
Măriuca, grăbită își ia șorțul de grădinăreasă, stropitoarea verde într-o mână și deschide ușa casei, fiind gătită numai bine pentru o nouă zi de muncă sub nucul bătrân. Însă, ce să vezi? Nucul bătrân acum e tânăr! Mare harababură-n grădina Măriucăi, care în pragul ușii scapă verzuia stropitoare din mână și face ochii mari, mari, cât cepele când vede... ce vede! Observă șocată că prunele-s portocalii, iar piersicile, dragele ei piersici rumene, sunt...violete! Uitându-se după cais, vede cățărați în el strugurii din vie, iar în prun urcă vesel castraveții. Nedumerită se mai învârte prin grădină și vede pe tulpina unu-i mărar... un falnic gogoșar! Ceva sclipea sub o tufă de urzici și scăpă un 'Vai!' când văzu un licurici. Ziua să fie licurici? Măriuca cercetează frunzele de măcriș, iar sub ele apăruseră flori, iar pisoiul ei cafeniu toarcea la umbra unui căprifoi. Cățelușul cel pufos stătea, la dos, la umbra unui uriaș pătrunjel! După ce luni bune s-a luptat cu buruienile, fetița vede într-un colț că un fir de pir i-a declarat război.
În spatele casei, unde grădina-i și mai mare, crește în voie lobodă. Iar cum pirul nu era de-ajuns pentru micuța grădinăriță, s-a alăturat războiului altă buruiană: troscotul! Când mai, mai să-și piardă cumpătul, micuța Măriuca, zărește un dovlecel fugind și sărind gardul. Ochișorii ei se opresc din a lăcrima și un zâmbet larg îi luminează fața și începe să râdă cu foc de dovlecelul rebel! Se gândește amuzată că dovlecelul a plecat, fiind speriat de atâtea buruieni. Măriuca se întoarce la motan și la cățel, se mai uită odată în jur și de-odată aude șoapte. Se îndreaptă spre pervaz, unde vorbesc o furnică și o viespe. Furnica spune că libertatea multă strică, iar viespea, strâmbând din antene, declară că-i...harababură! Micuța Măriuca, cu obrajii roșii de la atâta râs le ia la rost pe cele două surate: "Dragele mele, la început disperată am fost, dar acum, nimic nu vreau să schimb! Asta-i grădina mea și fiecare face ce vrea!".
O așa grădină deosebită și originală n-are nimeni pe întreg pământul, doar Măriuca noastră! Totuși, ce păcat că ceasul a sunat, iar întreaga harababura numai un vis a fost!
Sper să te ajute și să-ți placă! Succes!