Realizează o descriere simplă ale unui fenomen al naturii
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
14
Ploaia - este un fenomen ce ma indeamna la visare.
Ninsoarea - este fenomenul al naturii care este format din picaturi de apa inghetate.De fiecare data cand ninge,zambetul meu apare larg pe chip.
Îţi alegi tu :')
Ninsoarea - este fenomenul al naturii care este format din picaturi de apa inghetate.De fiecare data cand ninge,zambetul meu apare larg pe chip.
Îţi alegi tu :')
Răspuns de
9
Imi place ca apare cand te astepti mai putin, te prinde intotdeauna nepregatit si te uda groaznic (de bine), dar nu poti sa te superi pe ea. Nu racesti niciodata din cauza ei pentru ca esti prea fericit cand se opreste si zambesti de figura de pui plouat pe care iti imaginezi ca trebuie sa o ai.
Istoria ploilor de vara ar suna cam asa: se pornesc din niste nori naravasi care alearga pe cer ca niste armasari salbatici, le intalnesti intr-o zi teribil de calduroasa si sunt cele care te racoresc intotdeauna, aruncandu-te in nostalgii. Mirosul de praf umed iti aminteste de zilele in care te ascundeai impreuna cu alti copii in scara blocului si traiai din plin emotia unei aventuri in mijlocul naturii dezlantuite.
Imi plac frunzele smulse de vantul ploii, chiar daca am o oarecare mila si regret viata lor prea scurta, mor tinere si nu vor simti vreodata toamna care le imbatraneste. Cand natura lasa urme, iti dai seama ca nu esti singur. Apoi, ar mai fi ceva: ca in orasul asta mereu aglomerat si mereu trist, toata lumea alearga si toti sunt atat de departati si despartiti unii de ceilalti, atat de inecati in propriile ganduri, prea deconectati de natura si inutil preocupati de ce urmeaza sa faca…incat e imposibil sa nu vezi ca ploaia asta aparuta din senin ii uneste, ii face sa priveasca spre cer, le aduce un zambet.
Eu…Eu doar stau si prind ploile, undeva la tara ori la munte, sa le simt mirosul, ascunsa sub umbrela unui stejar batran, sa privesc din cerdac cum danseaza frunzele gadilate de greutatea stropilor si cum se infoaie de bucurie ratustele, ori sa ma las pur si simplu in voia naturii si sa privesc spre cer pentru a simti picaturile pe obraji si pleoape, apoi sa scot limba :) si sa gust ploaie curata.
Istoria ploilor de vara ar suna cam asa: se pornesc din niste nori naravasi care alearga pe cer ca niste armasari salbatici, le intalnesti intr-o zi teribil de calduroasa si sunt cele care te racoresc intotdeauna, aruncandu-te in nostalgii. Mirosul de praf umed iti aminteste de zilele in care te ascundeai impreuna cu alti copii in scara blocului si traiai din plin emotia unei aventuri in mijlocul naturii dezlantuite.
Imi plac frunzele smulse de vantul ploii, chiar daca am o oarecare mila si regret viata lor prea scurta, mor tinere si nu vor simti vreodata toamna care le imbatraneste. Cand natura lasa urme, iti dai seama ca nu esti singur. Apoi, ar mai fi ceva: ca in orasul asta mereu aglomerat si mereu trist, toata lumea alearga si toti sunt atat de departati si despartiti unii de ceilalti, atat de inecati in propriile ganduri, prea deconectati de natura si inutil preocupati de ce urmeaza sa faca…incat e imposibil sa nu vezi ca ploaia asta aparuta din senin ii uneste, ii face sa priveasca spre cer, le aduce un zambet.
Eu…Eu doar stau si prind ploile, undeva la tara ori la munte, sa le simt mirosul, ascunsa sub umbrela unui stejar batran, sa privesc din cerdac cum danseaza frunzele gadilate de greutatea stropilor si cum se infoaie de bucurie ratustele, ori sa ma las pur si simplu in voia naturii si sa privesc spre cer pentru a simti picaturile pe obraji si pleoape, apoi sa scot limba :) si sa gust ploaie curata.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă