Realizează un eseu cu tema „la, cămaşa populară
românească", având în vedere următoarele aspecte:
1 Menţionarea importanţei iei/costumului popular;
2 Precizarea materiei prime din care se obține;
3. Identificarea unei modalități de promovare a produsul
în vederea valorificării acestuia.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Fraza "La camasa populara româneasca"inseamna totalitatea traditilor,dansurilor,manacrile dar cel mai important costumele populare.Costumul popular reprezintă portul tradițional sau îmbrăcămintea specifică unei regiuni sau țări. În România, acesta reprezintă cămășile și pantalonii (băieți) și rochiile (fete) de in decorate cu motive tradiționale.Romania este una dintre puținele țări din lume unde, în ani 2000, unii oameni de la sat încă mai poartă costume tradiționale și în zilele de lucru, nu numai cu ocazia anumitor sărbători. România se remarcă print-o varietate extraordinară de costume populare.La costumul populare se poarta si opicunte sau opinci.Opinca este un tip tradițional de încălțăminte din vestimentația românească din cele mai vechi timpuri. Opincile sunt confecționate dintr-o bucată dreptunghiulară de piele, strânsă pe picior cu ajutorul șireturilor (tot din piele).Aceste obiecte vestimentare sunt ilustrate pe portul Dacilor din cele mai vechi timpuri. Ele sunt încălțările tradiționale pe care românii le purtau în picioare fie iarnă, fie toamnă, fie vară. Opincile nu doar că erau parte integrantă a costumelor populare, dar erau nelipsite și de la război.Opincile, încălțări moștenite de la daci, se purtau la țară. Azi, opincile au ajuns obiecte de muzeu sau “souvenir-uri” pentru turiștii străini. Răspândirea atât de largă printre români a opincii le-a atras acestora în trecut porecla de opincari (în maghiară bocskoros).Spre deosebire de ciubote, cisme, pantofi, ghete, opincile sunt comune și femeilor și barbaților.Și alte popoare vecine, la costumul popular tradițional, poartă opinci: albanezii (opinga), muntenegrenii, macedonenii, sârbii, croații (opanak), bulgarii (opinka), etc. Insă opincile purtate de români erau unice prin modul cum se confecționau. Așa numita “opincă românească” era diferită. Doar pe partea exterioară a opincii prezintă îngurzire (încrețire). Din acest motiv opinca apare asimetrică.Bucătăria tradițională românească este denumirea pe care o poartă rezultatul sintetizării, în timp, a gusturilor și obiceiurilor gastronomice specifice poporului român. Ea este diversă, cuprinde nenumărate obiceiuri și tradiții culinare, mâncăruri specifice, împreună cu obiceiuri provenite prin intersectarea culturii gastronomice cu tradiții ale altor popoare, cu care poporul român a intrat în contact de-a lungul istoriei. Bucătăria românească cuprinde atât bucate de zi cu zi cât și preparate speciale de sărbătoare. Poporul român fiind creștin încă de la începuturile formării sale, Bucătăria românească cuprinde numeroase bucate de praznic rânduite în funcție de anotimpul și sărbătoarea pomenită. Bucatele românești sunt alcătuite atât din legume, cereale, uleiuri vegetale, lapte, produse lactate cât și din carne și subproduse din carne. Un loc aparte în Bucătăria românească îl au dulciurile, plăcintele, dulcețurile.Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos sau Crăciunul, reprezintă pentru poporul român (în special cel Creștin Ortodox) un prilej de mare bucurie. După postul Crăciunului, perioadă de înfrânare atât trupească cât și spirituală, dezlegarea la mâncarea de dulce aduce după sine numeroase obiceiuri și un potpuriu de preparate din carne de porc și dulciuri de sărbătoare. Tăierea porcului se face în ziua de Ignat. Din carne de porc, pentru praznicul Crăciunului, se prepară slănină, tochitură, salată de boeuf, cârnați, lebăr, caltaboși, tobă, sarmale, piftie, jambon, pastramă, pârjoală, dar și jumări și pomana porcului care sunt primele preparate consumate dupa taierea porcului. Dulciurile care sfârșesc masa de sărbătoare, sau cu care sunt omeniți oaspeții care calcă pragul casei și colindătorii, sunt: cozonacul, plăcinta și lipiile. Toate aceste preparate prezintă diversificări în funcție de zona etnografică și sunt însoțite de băuturi specifice fiecărei zone: țuică, palincă, diverse vinuri.Sârba este un dans popular românesc, din marea familie a dansurilor balcano-carpatice, răspândit în România și Republica Moldova, cu ritm foarte vioi, care se joacă de obicei cu dansatorii prinși în cerc.
Sârba este un dans mixt, executat de femei și bărbați, cu o mișcare rapidă și ritm binar. Dansul se execută de obicei în semicerc, în care se mișcă simultan cu pași laterali, uneori și cu figuri de virtuozitate, dansatorii ținându-și mâinile pe umerii celui din stânga și celui din dreapta.