realizeaza un eseu cu titlul urcuș spre inviere
Imi trebuie repede ,va rog !
Răspunsuri la întrebare
Acum două mii de ani în urmă s-a întâmplat cel mai important eveniment
din istoria omeniri – Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, a petrecut viaţa pământească printre oameni, a pătimit şi a înviat. Despre aceste evenimente aflăm
din Sfânta Scriptură, dar mai este şi un alt martor al patimilor şi Învierii lui Hristos – Giulgiul de la Torino. Despre Giulgiu aminteşte Evanghelia Sfântului Ioan.
Atunci când femeile au vestit pe apostoli despre Înviere, Sfinţii Petru şi Ioan au
alergat la mormânt, ca să se convingă şi Ioan, „ajungând primul și aplecânduse, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat… iar mahrama, care fusese pe
capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un
loc. Atunci a intrat şi celălalt ucenic şi a văzut şi a crezut.” (Ioan XX, 5-8) În istorie
avem puţine documente scrise care amintesc de Giulgiu. În secolul al VII-lea e
amintită în una din scrisorile Episcopului din Saragosa. În anul 944 a fost mutat
din Edesa în Constantinopol, iar în anul 1172, Amonis, regele Ierusalimului, se
închină la acest odor sfânt în prezenţa împăratului Manuil Comnenul. Nicolae
Messoritis mută Giulgiul pe la anul 1200 în Biserica Mănăstirii Vlahernelor notând: „Giulgiul este din pânză obişnuită de in, miroase încă tare a smirnă…”. În
anul 1204 Constantinopolul cade sub cruciaţi şi cavalerul Othon de la Roche
trimite giulgiul tatălui său, astfel, în 1206, ajunge în Lirey ( Franţa). Mai apoi
această pânză sfântă are o istorie destul de zbuciumată: în 1349 şi 1532 ard
bisericile în care se păstra, dar Giulgiul scapă doar cu câteva pete, trece din
biserică în biserică, până când, în 1578, ajunge în Catedrala „Sfântul Ioan Botezătorul” din Torino, unde se află până în ziua de astăzi.