realizeaza un eseu despre Queen Elisabeta 1 . in engleza si in romana. va roggg am nevoie urgent
Răspunsuri la întrebare
Elizabeth I (7 September 1533 – 24 March 1603)[1] was Queen of England and Ireland from 17 November 1558 until her death on 24 March 1603. Sometimes called the Virgin Queen, Gloriana or Good Queen Bess, Elizabeth was the last of the five monarchs of the House of Tudor.
Elizabeth was the daughter of Henry VIII and Anne Boleyn, his second wife, who was executed two-and-a-half years after Elizabeth's birth. Anne's marriage to Henry VIII was annulled, and Elizabeth was declared illegitimate. Her half-brother, Edward VI, ruled until his death in 1553, bequeathing the crown to Lady Jane Grey and ignoring the claims of his two half-sisters, Elizabeth and the Roman Catholic Mary, in spite of statute law to the contrary. Edward's will was set aside and Mary became queen, deposing Lady Jane Grey. During Mary's reign, Elizabeth was imprisoned for nearly a year on suspicion of supporting Protestant rebels.
In 1558 upon Mary's death, Elizabeth succeeded her half-sister to the throne and set out to rule by good counsel.[2] She depended heavily on a group of trusted advisers, led by William Cecil, 1st Baron Burghley. One of her first actions as queen was the establishment of an English Protestant church, of which she became the Supreme Governor. This Elizabethan Religious Settlement was to evolve into the Church of England. It was expected that Elizabeth would marry and produce an heir; however, despite numerous courtships, she never did. She was eventually succeeded by her first cousin twice removed, James VI of Scotland. She had earlier been responsible for the imprisonment and execution of James's mother, Mary, Queen of Scots.
Elisabeta I (7 septembrie 1533 - 24 martie 1603) [1] a fost regina Angliei și a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea ei la 24 martie 1603. Uneori numită Regina Fecioară, Gloriana sau Bună Regină Bess, Elizabeth a fost ultima dintre cinci monarhi ai Casei Tudor.
Elizabeth a fost fiica lui Henric VIII și Anne Boleyn, a doua sa soție, care a fost executată la doi ani și jumătate după nașterea lui Elizabeth. Căsătoria Annei cu Henric al VIII-lea a fost anulată, iar Elizabeth a fost declarată nelegitimă. Fratele ei, Edward al VI-lea, a condus până la moartea sa în 1553, declarând coroana către Lady Jane Gray și ignorând pretențiile celor două jumătăți-surori ale sale, Elizabeth și Romano-catolica Maria, în ciuda legii legale contrare. Voința lui Edward a fost deoparte și Mary a devenit regină, depunându-i pe Lady Jane Gray. În timpul domniei Mariei, Elisabeta a fost închisă aproape un an sub suspiciunea că ar fi sprijinit rebelii protestanți.
În 1558, la moartea Mariei, Elisabeta a reușit-o pe tron pe sora ei jumătate pe tron și a început să conducă printr-un bun sfat. [2] Depindea foarte mult de un grup de consilieri de încredere, conduși de William Cecil, primul baron Burghley. Una dintre primele sale acțiuni ca regină a fost înființarea unei biserici protestante engleze, din care a devenit guvernatorul suprem. Această așezare religioasă isabelină urma să evolueze în Biserica Angliei. Era de așteptat ca Elizabeth să se căsătorească și să producă un moștenitor; cu toate acestea, în ciuda numeroaselor curte, ea nu a făcut-o niciodată. În cele din urmă a fost succedată de primul său văr de două ori îndepărtat, James VI din Scoția. Mai devreme fusese responsabilă pentru închisoarea și execuția mamei lui James, Maria, regina scoțienilor.
În guvern, Elizabeth a fost mai moderată decât tatăl ei și jumătatea dintre frați. [3] Unul dintre motto-urile sale a fost „video et taceo” („Nu văd, dar nu spun nimic”). [4] În religie, era relativ tolerantă și evită persecuția sistematică. După ce papa a declarat-o nelegitimă în 1570 și i-a eliberat pe supușii săi din ascultare, mai multe conspirații i-au amenințat viața, toate fiind înfrânte cu ajutorul serviciului secret al miniștrilor. Elizabeth era prudentă în afacerile externe, manevrând între marile puteri ale Franței și Spaniei. Ea a susținut doar pe jumătate o serie de campanii militare ineficiente, cu resurse slabe, în Olanda, Franța și Irlanda. Până la mijlocul anilor 1580, Anglia nu mai putea evita războiul cu Spania. Înfrângerea Angliei în Armada spaniolă în 1588 a asociat-o pe Elizabeth cu una dintre cele mai mari victorii militare din istoria engleză.