realizează un eseu în care să prezinți particularitățile de construire a personajului "Spânul" din Povestea lui Harap Alb .
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
O primă particularitate de construcție o constituie oralitatea limbajului, care conferă discursului narativ unicitate. Limbajul bogat în arhaisme precum „felușag” și regionalisme: „arzuliu” și „teleagă” evidențiază originalitatea operei, iar utilizarea exclamațiilor, interjecțiilor: „hai, hai”, „măi!”, „Ei!” și a prozei ritmate conferă textului un aspect viu și dinamic. Oralitatea limbajului și aspectul popular, respectiv, regional al vorbirii sunt întărite de utilizarea enumerațiilor și a juxtapunerilor de cuvinte în enunțuri lipsite de predicat :„La plăcinte înainte,/ La război înapoi”. Prezența proverbelor, numite arhaic „vorbe de duh”, introduse prin expresia fixă, recurentă, „vorba ceea” subliniază caracterul moralizator al basmului, urmărind modelul popular în care binele, prin eforturi semnificative, învinge răul. Stilul particular al prozatorului, încărcat de ironie și umor, evidențiat de secvența: „Că e laie,/ Că-i bălaie;/ Că e ciută/ Că-i cornută”, contribuie la dinamicitatea si originalitatea operei.
O altă particularitate a textului o reprezintă umanizarea fantasticului prin personaje și locuri. Astfel, participanții la acțiune sunt construiți pe baza unor tipare bine definite în care aceștia au atât calități cât și defecte. Spre deosebire de basmele populare obișnuite, în care eroul are puteri supranaturale, în „Povestea lui Harap – Alb”, protagonistul este înfățișat atât cu calități (altruism, perseverență), cât și cu defecte (naivitate, nerespectarea vorbei părintești). Acestea sunt conturate încă de la începutul textului prin sfaturile craiului, pe care tânărul nu le respectă: „să te ferești de om’ roș, iar mai ales de omul spân”. Întâlnirea cu Sfânta Duminică conturează caracterul mezinului prin juxtapunerea judecății aparenței și a esenței; eroul refuză sfatul acesteia, datorită înfățișării ei, însă după ce bătrâna sugerează că destinul lui este altul („Fecior de craiu, vede-te-aș împărat”), tânărul îi acceptă sfaturile.
Tema basmului „Povestea lui Harap – Alb” este conflictul dintre bine și rău, în care binele învinge întotdeauna, însă, textul abordează și alte teme secundare precum destinul sau maturizarea. Secvența în care Spânul profită de naivitatea fiului de împărat reprezintă prima confruntare între bine și rău, când răul învinge prin viclenie, declanșând procesul de inițiere al protagonistului: ignorând sfatul părintesc, Harap Alb este înșelat de Spân și este convins să coboare într-o fântână neobișnuită, simbol al renașterii eroului, care devine sluga antagonistului, subordonată unui jurământ. Secvența care marchează finalul basmului reprezintă o turnură de situație. Spânul conștientizează nivelul de maturitate al eroului, dobândit în urma probelor. Deznodământul confirmă amenințarea antagonistului: acesta îl decapitează pe Harap – Alb, însă eroul este readus la viață de fata Împăratului – Roș, astfel simbolizând încheierea procesului de inițiere. Spânul este ucis de cal, dovadă că răul va fi întotdeauna pedepsit.
„Povestea lui Harap-Alb” rămâne un basm memorabil, care, deși pornește de la tiparul popular, îl depășește prin crearea unor personaje complexe, care folosesc un limbaj savuros în scene de un comic inconfundabil, devenind, astfel, una dintre operele majore ale literaturii românești.
SPER CA TE AM AJUTAT ! :))
Explicație: