Question

Realizeaza un text creativ in care sa povestesti o intamplare in care ai dat dovada de modestie cu expresi frumoase de o pagina ......Va rog dau coroana

Answer 1

   Frumusețea primăverii nu putea trece neobservată de trecători, care adesea se opreau să admire copacii înfrunziți și florile multicolore din grădinile oamenilor. Razele calde ale soarelui încălzeau pământul, iar frigul iernii era dat uitării de noi toți.
   În școala mea se organizează întotdeauna Concursul de Primăvară, la care participă mai multe clase. Anul acesta, doamna noastră învățătoare/profesoară de limba și literatura română (alegi tu) ne-a spus că o să participăm și noi! Eram toți atât de încântați când am auzit vestea cea bună! Dânsa ne-a explicat regulile și ne-a făcut un plan pentru a câștiga. La concurs trebuia să realizăm cele mai frumoase desene pe asfalt. Din păcate, doamna ne-a împărțit în patru grupuri și eu am picat cu câțiva colegi cu care nu mă înțelegeam deloc. Eram foarte tristă că nu pot lucra în echipă cu prietenele mele...
   În ziua concursului, fiecare echipă era pregătită cu idei pentru tema de primăvară, cu cretă colorată, mai puțin echipa mea. Colegii mei nu au venit nici cu idei, nici cu materiale de lucru. I-am întrebat supărată:
-Voi de ce nu ați adus nimic? Nici măcar o idee nu aveți?! 
-Nu știu, m-am gândit că o să primim de aici, spuse George, arogant.
Nu i-am mai întrebat nimic și am început să mă gândesc singură la ce aș putea desena pe asfalt. Fără ajutor din partea celorlalți colegi mi-a fost greu să găsesc repede o idee, dar în final, m-am descurcat. Voiam să o desenez pe Zâna Primăverii, înconjurată de narcise galbene ca soarele, de maci roșii, de ghiocei gingași și de multe, multe frunze verzi ca smaraldul! Eu am desenat zâna și toate elementele naturale, în timp ce colegii mei pierdeau vremea. Când a sosit momentul să colorez, mi-am dat seama că nu am timp să termin singură în 20 de minute. 
-Haideți! Măcar acum fiți niște colegi buni și ajutați-mă să colorez desenul! Suntem o echipă, fie că vreți, fie că nu vreți! Toți ne dorim premiul! Am strigat eu la ei.
Au înțeles semnalul meu și s-au mobilizat. Din fericire, am terminat de colorat la timp. Juriul a rămas uimit de ideea noastră, care era cea mai complexă dintre toate. Am fost atât de bucuroasă că am câștigat și voiam să spun tuturor cât de greu mi-a fost să mă gândesc singură la o idee bună și să desenez! Abia așteptam să le spun prietenelor mele cât de iresponsabili au fost colegii mei de echipă, dar când m-am uitat la ei mi-am dat seama că în sfârșit au înțeles cât de mult au greșit. Nu m-am lăudat că am făcut eu aproape toată treaba, ci din contra, am spus tuturor cât de bine am lucrat în echipă. Colegii mi-au mulțumit pentru fapta mea și au promis că nu vor mai fi niciodată indiferenți. Doamna învățătoare/profesoară a văzut ce s-a întâmplat în timpul concursului și mi-a spus în șoaptă:
-Felicitări pentru premiu și pentru modestia ta!   
   Datorită faptei mele înțelepte mi-am făcut și noi prieteni, care de atunci au devenit mai implicați în clasă și s-au schimbat în bine.